Am fost proasta, ca să știți. Mic îndrumar de alegeri

Noiembrie 1993.

– Ce vrei?

– Bună ziua!

– Mdea.

– Vreau să depun și eu o plângere…

– Că?

– Azi noapte…

– Azi noapte?! Nu se poate.

– Nu se poate ce?

– Să depui plângere.

– De ce?

– Că s-a întâmplat azi noapte și …

– Nu au trecut 24 de ore.

– Mă înveți pe mine?! Nu se poate, ți-am zis: nu se poate.

– Cum să nu-mi primiți o plângere?

Vine un șef.

– Zi-i acum. Cum s-a întâmplat?

– Azi noapte…

– Stai, stai, stai… De la început. Azi-noapte, la ce oră?

– Azi noapte, pe la ora 12.00 …

– Ce căutai pe stradă la ora 12 noaptea? Tu ești proastă?

Noiembrie 1996.

– Cu urna mobilă.

– Intrați, intrați.

Miroase a boală și a om care trage să moară în garsoniera din Drumul Taberei. Bătrânul ne deschide calea trăgându-și piciorul după el. În pat, sub plapumă, ridicată pe pernă, o femeie în capot de finet și cu o căciulă în cap.

– Luați un scaun, să vă aduc ceva, un ceai?

– Nu. nu. Votați?

– Da. Gata! Asta a fost. E ultima oară!

-?

– Nu mai e pentru noi, că nu mai apucăm, dar măcar pentru voi.

Noiembrie 2014.

– Alo, m-auzi?

– Te-aud, te-aud.

– Sunt la consulat. Suntem mulți, mulți de tot. Nu ne lasă să votăm.

– Mai e timp.

– Nu se mai poate. Suntem prea mulți să mai apucăm să intrăm. Ăștia ne-au dat afară de tot din țară.

– ….

– Să scăpăm de ei că nu se mai poate.

(Rămân cu telefonul la ureche. Se mai aude doar vuietul: „Vrem să votăm! Vrem să votăm!)

Iunie 2016.

Așa-i de când lumea. Când ei sunt mari, tu ești prostul. Așa se vede de sus și așa să rămână. Uită-te-n jur cât se chinuie să-ți bage în cap că știu ei mai bine. Uite-i cum îți spun că vine dezastrul.

Pe undeva, e și ceva-ceva adevăr în toate astea. Orice dezastru are semnele lui. Tu ai lăsat-o mai moale, ei o știu doar pe-a lor. Uite-așa mâine te trezești prizonier în lumea lor și nu știi cum să scapi.

Nu ai simțit frica în toată această campanie electorală? Nu i-ai văzut cum s-au ascuns, doar-doar să nu deranjeze pe nimeni? Nu ți-ai dat seama că vor să stai acasă, că asta-i salvează? N-ai pe cine să alegi? Alege-te pe tine. Ieși din casă și arată-le că exiști. E primul pas. Respiră-le frica! (Ai ghidul de votare mai jos)

În toate cele trei povestiri de mai sus mereu ei mi-au spus că eu sunt „proasta”. În dimineața de după soarele a ieșit la fel, doar că ziua a fost altfel. Apucasem să deschid ochii înainte. Povestea ar fi fost tristă dacă renunțând la visurile mele, le-aș fi omorât și pe ale altora.

PS. O colegă îmi spune că pe 5 iunie, ziua alegerilor, este Duminica Orbului. O pildă despre vindecare.