Americanii nu au votat cu punga

Romney s-a adresat pungii și burții americanilor. Obama – minții și inimii lor, conștiinței colective.

Romney a încercat să câștige oferind cinism, egoism și „patriotism” local – ce-mi pasă mie, american, de încălzirea globală, important e să am benzină ieftină la pompă. Obama a rămas credincios viziunii sale progresiste, altruiste, planetare, centrată pe sănătate, educație, energie verde.

Obama a îndrăznit să le ceară americanilor să sufere pentru un viitor mai bun al copiiilor lor, Romney s-a străduit să le vândă ziua de azi și pe urmă om mai vedea.

Mitt Romney s-a contrazis pe sine, uneori și la distanță de 24 de ore – putea să se angajeze contorsionist la circ, așa cum i-a recomandat Bill Clinton – în goana cameleonică după voturi, a încercat să fie pe placul unora și altora dintre alegători, și cu slănina în pod și cu buzele unse, spectacol al golului său interior. Obama nu și-a putut îndeplini toate promisiunile din 2008, a făcut greșeli, a dezamăgit pe mulți, dar nu a mințit niciodată, nu și-a dat principiile la întors, nu a abandonat calea grea, dar adevărată, pe care a ales-o.

Politica externă a lui Romney, dacă se poate vorbi de așa ceva în cazul acestui biznismen neprost, dar îngust la minte, ar fi însemnat, din nou, zăngănitul de arme al Americii în dauna puterii ei bune de a negocia și aplana conflicte. Obama este, înainte de toate, un om rațional, un intelectual, capabil de măsuri forte, ca în cazul lichidării lui Bin Laden dar niciodată agresiv în relațiile internaționale, neatins de paranoia războiului rece. Cu el la Casa Albă, ca locuitor al Pământului, mă simt mai liniștit.

Ca român, n-am beneficiat de vreo atenție deosebită din partea Obamericii. N-a beneficiat nici Europa, neglijată în favoarea Orientului Mijlociu și Asiei – Pacific. Dar dacă ar fi câștigat Romney, să ne amintim că el considera posibila prăbușire a zonei euro o problemă europeană, care nu trebuie să angajeze America, deoarece acolo merge dolarul, nu euro. Poate că, în acest mandat, Obama va schimba macazul față de Europa, dar nu cred că am șanse să-l văd în viu la București, așa cum l-am văzut pe Richard Nixon.

Și totuși, Barack Obama rămâne președintele meu. Victoria lui nu ne bagă nouă, românilor, nimic în pungă. Eu sunt însă, încă o dată, fericit că a câștigat. Fie și doar pentru că, minunându-mă cum un om educat, cerebral, sincer, cu bun simț și bună credință poate să ajungă și să se mențină la vârful politicii, mi-e ceva mai ușor să îndur vulgaritatea, cinismul, minciuna, nesimțirea, ipocrizia marilor noștri învingători politici.