Antonescu face jocurile în USL

În sfârșit, am aflat cine tâmpește România: consilierii lui Crin Antonescu! Tot felul de magafale politice se lipesc de sticla televizorului, ca etichetele decolorate de butelcile cu vin prost, și ne explică, penibil, dând isterizați din mâini, din capetele rase și din picioare, de ce se comite războiul celor două „roze” – Crin și Viorel: consilierii lui Antonescu sunt de vină – sunt nemernici, violenți și n-au maniere. „O să punem aceste lucruri la punct, chiar în proxima ședință USL” ne megafonează stimabilii, fără întrerupere.

Oculta liberală, care va să zică, se luptă din răsputeri să-l păpușerească pe Crin, ca dumnealui, fără discernământ, să spargă USL. Țara, vezi Doamne, e cotropită de tagma consilierilor!

ECONOMIE Cristian Socol: „Următorii 10 ani aduc incertitudine și risc extrem”. Analiză despre tranziția spre superciclul Kondratieff

20:58

LIVE 🚨 Iranul fierbe. Presa americană: Trump vrea să intervină militar în Iran

20:55

Discursul penibil al câtorva pesdiști disperați de la „centru” – ei dovedindu-se cel mai afectați de spectrul imploziei Uniunii, grăbită de criticile, uneori, vehemente, ale lui Antonescu la adresa lui Ponta – încearcă să ne înfunde urechile cu vată de sticlă. „Credem că Antonescu este sfătuit prost. O să vedem cine sunt cei care îl consiliază politic și vom discuta. Dar este clar: Crin se înțelege foarte bine cu Ponta; USL este o construcție politică extrem de solidă”.

O fi, dar nu pare; și nici Antonescu, sincer vorbind, nu-mi pare ținut așa de strâns în lesa consilierilor. Dimpotrivă, Uniunea devine tot mai casantă. Liberalul arată ca și cum ar fi înțeles că, în compromisul politic numit USL, el a devenit pionul de sacrifiu. Că marea masă a PSD – dincolo de jocul la două capete pe care Victor Ponta îl practică cu toată detașarea (vezi, inclusiv, proiectul Roșia Montana) -, nu-l va susține pentru Cotroceni. Că, spre deosebire de premier, care s-a repliat din mers, arătând lumii fața sa „europeană”, prezidețiabilul liberal și-a stricat profilul, punându-și în cap Europa și, mai nou, SUA și Canada.

Rămânând pe loc, Crin simte că va fi „veștejit”, petală cu petală, de „căldura” sufletească a partenerilor săi de guvernare. Deși, politic, nu e cu nimic mai breaz decât amicul Ponta, preferă să moară luptând, la o adică, decât străpuns de bolduri în ierbarul PSD.

Atacurile la adresa lui Ponta sunt menite să pună „în valoare” toate prostiile premierului. „Sunt mai critic cu el, pentru că de la el am mai multe pretenții decât de la Băsescu”. Ce fonfleu… Păi, dacă ar fi așa, dragă domnule Crin, i-ai spune-o acasă, în bucătărie, la o cafea braziliană, nu în baia turcească, unde, pentru că l-ai prins cu fundul gol, îi flagelezi la sânge.

Antonescu adună, ca o furnicuță, fiecare firimitură de incoerență, fiecare bâlbă, fiecare urmă de pas greșit făcut de premier. „Dacă vrea să fie președinte, să fie! Dar atunci PSD ne va da funcția de premier” spune, absurd, liderul liberal. Apoi, că dacă se va lupta cu premierul, pentru Cotroceni, deși acesta ar fi un adversar redutabil, el, Crin, îi va dovedi că este mai bun.

E limpede: prezidențiabilul anunță că nu mai vrea să se lase șantajat; că dacă șantajul continuă, atunci se va băga la joc; că e mai bun decât Ponta; că are o ladă de zestre plină cu porostiile „țesute” de premier, tocmai bună de campanie; că nu mai are de gând să-și lase partidul să se compromită într-un act de guvernare în care acesta riscă să devină „acarul Păun”.

De ce se teme PSD? De ce tace Ponta? De ce Kiseleff-ul refuză, cu mici excepții, evidența? Pentru că e încă e prea devreme să se producă ruptura. Pentru că un PNL eliberat, înainte de a fi „destul” de compromis, poate negocia cu oricine; mai ales cu o dreaptă pe care ar putea-o coagula. Antonescu ar mai avea, încă, timp să-și negocieze, și el, o poziție de lider, într-o astfel de construcție politică, căpătând susținerea pe care n-o mai găsește în PSD.

Și chiar dacă nu se va întâmpla nimic din toate astea, de câteva zile, liberalul face jocurile în USL.