Antonescu îi „regulează” la colegii pe Chiliman și Tăriceanu

Nimic nu-l împiedică pe Antonescu să coboare, treaptă cu treaptă, în simpatia propriului electorat. În loc să-și întocmească lista blitz a marilor „succesuri” politice estivale, să vadă unde a greșit și să îndrepte ce se mai poate îndrepta, el bifează nume de descăpățânați în războaiele unor ambiții meschine. Ultimul pe listă, Călin Popescu Tăriceanu, personalitate pe care fostul interimar încearcă s-o alunge de pe lista candidaților librali bucureșteni, pentru parlamentarele din decembrie.

Andrei Chiliman, inamic declarat al președintelui PNL, amenințat chiar și cu excluderea din partid, l-a invitat pe Tăriceanu să candideze la colegiul 2 – Senat, în sectorul 1 – fostul colegiu care „l-a dat” Camerei Superioare, în 2008, pe Crin Antonescu. Certat la cuțite cu Chiliman, liderul „s-a mutat”, însă, în sectorul 3, cedând vechiul colegiu, ca pe o feudă, prin conducerea filialei PNL București, Partidului Conservator, fără a avea vreo discuție prealabilă cu Chiliman.

„Touche, Pussy Cat!” și-o fi spus Antonescu, cu orgoliul oblojit.

În locul său, după episodul horror petrecut la Cotroceni, un politician cu simțul măsurii, odată pus la curent cu rezultatele sondajelor care-i atestă cădere în cap, ar fi făcut doi pași înapoi, măcar și pentru a-și pune cenușă între urechi și a mai cere o ultimă părere, de bun simț, seniorilor partidului, în ceea ce-l privește.

Dar nu și Antonescu. În loc de asta, ranchiunos, actualul lider instigă la „hărțuirea” celor care ies din rândul cântăreților de osanale, printre proscriși aflându-se Ludovic Orban, Andrei Chiliman și Călin Popescu Tăriceanu. De ei, de o anume vocație politică și de verticalitatea coloanei se teme Antonescu, mai ales acum, când a rămas puțin până să coboare, în sondaje, sub 20 de procente.

Cum să te simți relaxat atunci când Andrei Chiliman, liberal cu ștate vechi, îți cere să faci un anumit gen de politică, iar Călin Popescu Tăriceanu, fost premier și lider de partid, îți atrage atenția că pentru a percepe politica în detaliu ar trebui să fii mult mai prezent în cotidian, inclusiv în Senat, cameră al cărei șef, între timp, ai devenit!?

Cum să dormi liniștit când unii dintre membrii de partid, mai puțin aduși de spate, au început să cârtească și să nu mai lucreze pentru tine!?

Cum să-ți fie indiferente comparațiile pe care alții le fac între comportamentul tău, agitat, isteric și fără rezultat, în lupta dusă cu Traian Băsescu, și cel al lui Tăriceanu, ferm și elegant, în războiul cu același președinte-jucător!?

Poate că, totuși, demersul înțelept pe care un lider, neperformant și în picaj, ar trebui să-l facă, este acela de a și-i apropia pe cei mai experimentați oameni din partid, de a le recunoaște calitățile și de a le fructifica experiența, trecând peste teamă că unul dintre ei îl va „elimina”, mai devreme sau mai târziu, de la conducerea formațiunii.

În niciun caz, acela de a-i îndepărta și a încerca să-i anihilezi!