Aș vrea o țară superioară

Avem voie să ne prăvălim de râs fix de Ziua Națională? Am fiprea cinici?
M-am săturat să mă încrunt în fața prostiilor lui Băsescu, în fațanesimțirii de stânga, a oportunismului de dreapta. Pur și simplusunt sătul să mai fiu sătul. Așa că privesc, îmi văd de treabă șiîncerc alături de ai mei, muncind, să-mi fac viața mai bună.

Împăcarea asta cu mine am făcut-o de mult, am predat legitimațiade înverșunat. M-am resemnat, fără a-mi preda însă dorințele. Și lerostogolesc, cu voia dumneavoastră, după cum îmi vin în minte.

Vreau o țară mai caldă. În care să-mi pot crește copiii fărăteamă. Și lista temerilor românești, pe care orice părinte oascunde în suflet, e teribil de lungă.

Vreau 10.000 de kilometri de drumuri naționale reali, nupromiși.

Vreau ca bunul-simț să fie brand de țară. Vreau ca toatelucrurile mici pe care fiecare dintre noi le vede în evadările depeste hotare să fie făcute și la noi, în timpul vieții mele.

Și joaca de-a enumera ce ne lipsește poate continua tot restulanului, nu numai de Ziua Națională.
Pe scurt, alături de ceilalți cetățeni muncitori ai poporului ușorguvernabil nu vreau decât ca țara să aibă și o consistentă partesuperioară.

Fără înverșunare și niciun rid de încruntare sunt conștient că,după 20 de ani, am ajuns
mult mai sus, dar întotdeauna mult mai jos decât vecinii cu aurăeuropeană. Așa că nu pot decât să mă întorc la întrebările de laînceput.