Autostrada Unirii. Apel către râși

La Palatul Cotroceni, în impresionanta Sală a Unirii, s-a desfășurat festivitatea inaugurării teoretice a Autostrăzii Unirii. Cu intonarea Imnului Național, cu o alocuțiune rostită de Președinte, în prezența unui public ales, parlamentar, cu fior patriotic. (În mai, o ceremonie similiară ar fi putut marca 11 ani de promisiuni, de la primul proiect de prefezabilitate).

Parcă o văd cu ochii minții, în toată splendoare ei de vis ca și împlinit: 320 de kilometri, de la granița României cu Republica Moldova, până hăt la Târgu Mureș (granița României cu UDMR).

EXCLUSIV Noi dezvăluiri din dosarul procurorilor constănțeni Teodor Niță și Gigi Ștefan. Cum l-au dat în vileag martorii, printre care doi președinți de Consiliu Județean, pe șeful de la Investiții Rurale Constanța

05:00

EXCLUSIV Asasinul plătit Vitalie Proca, victorie în instanță împotriva Autorității Naționale pentru Cetățenie. Ministerul Justiției este bun de plată. Ce a cerut raketul moldovean

05:00

Ne mai lipsesc doar 9 miliarde de euro (prețul pe kilometru arată că autostrada va face un ocol prin Tora Bora sau va avea o derivație spre centrul pământului) și un apel către râși.

Ce se întâmplă? Mamiferele astea au o oftică înnăscută, un soi de instinct distructiv – cum aud că mai vrem să construim o autostradă, hop și ele să se pună de-a curmezișul: urși, lupi, bouri (mă rog, nevăstuici deghizate), râși, elani, lilieci.

Dintre toți, cei mai de înțeles îmi par a fi râșii (liliecii sunt prea optimiști; stând cu capul în jos, li se pare că în România totul e în ordine).

Lor, râșilor, le adresez un apel călduros: vă rog să înțelegeți că e o treabă serioasă!