Aventurile americanului Hans în țara lui Klaus: DNA și Rusia

Oficialii americani au un fel aparte de a nu se scărpina cu dreapta, atunci când îi mănâncă urechea stângă. Spun direct ce vor și ce așteptări au și nu obosesc să repete. Astfel că primele mesaje ale ambasadorului Hans G. Klemm despre România nu au venit ca o surpriză, pentru că trimit la aceiași piloni ai politicii față de România, pe care SUA i-au enunțat cu fiecare ocazie: parteneriat militar puternic, investiții într-un mediu concurențial corect și lupta  anticorupție – motorul fără de care primele două piese nu pot funcționa eficient.

În primul său discurs public despre România, Hans Klemm le-a vorbit senatorilor din Congres, care trebuie să valideze numirea sa ca ambasador la București, despre două teme cheie pentru politica SUA față de România: corupția și Rusia. Mulți români se plâng că iar vin americanii să ne învețe cum stă treaba. Din afară, de la distanța neimplicării în agitația bucătăriei interne, avantajul este că deseori se ajunge prin analiză la un diagnostic corect. Chiar dacă se pierd nuanțe și lucrurile pot fi reduse la simplism, imaginea de acest tip e o oglindă care scoate în evidență marile defecte sistemice ale unei țări.

VIDEO Invazie de broaște în centrul Bucureștiului. Sute de creaturi au năvălit într-o scară de bloc, în timpul furtunii de marți noapte

17:14

EVENIMENT Victor Negrescu a fost premiat la gala „Europarlamentarul Anului”. Ce distincție a primit vicepreședintele Parlamentului European

16:58

În cazul României, diagnosticul pus de SUA nu e complicat: fără corupție, țara își poate vedea de dezvoltare în continuare și își poate atinge potențialul pe deplin, pe un drum în sens opus față de Rusia. În alte cazuri, precum a fost Irakul, diagnosticul american a fost greșit, însă România este la ani lumină de complexitatea situației din Orientul Mijlociu.

Klemm a revenit la tema luptei anticorupție de la București cu fiecare ocazie pe care a avut-o, în cadrul audierilor din Senatul SUA, care au avut loc miercuri noapte. Mereu orientați spre business, prima întrebare din partea unui senator a fost despre cele trei avantaje sau ținte economice ale SUA față de România. Klemm a amintit IT-ul, energia și manufactura. Dar a cotit-o imediat amintind care sunt cele două mari impedimente în fața atingerii acestor ținte: corupția și infrastructura. Mereu aceleași, cele pe care le reclamă și germanii de la Daimler, și francezii de la Renault.

Deși autoritățile de la București combat fenomenul, dovadă fiind „mulțimea” de oficiali anchetați și condamnați pentru corupție, Klemm a spus că vrea „să dubleze” eforturile SUA pentru sprijinirea României în acest domeniu.

În ajutor i-a sărit senatorul republican Ron Johnson, care a vizitat România în 2014, alături de colegii săi John McCain și Christopher Murphy, întâlnindu-se printre alții și cu șefa DNA, Laura Codruța Kovesi.

Atunci, anul trecut, republicanul spunea într-un interviu acordat în redacția gândul: „Singura cale prin care un om de afaceri, străin sau de aici, își va asuma riscul să investească un capital este dacă va realiza că aveți legi care se aplică tuturor în mod corect și că există un sistem necorupt”.

Acum, în 2015, Johnson a rămas în minte cu ideea unei „femei incredibil de curajoase” (Departamentul de Stat a premiat-o în 2014 pe Laura Codruța Kovesi cu marele premiu „Femei curajoase din România”) și i-a recomandat viitorului ambasador Hans Klemm să nu uite un lucru când ajunge la București: „Sper că vă veți asigura că rămâne sprijinită de Guvernul României”.

Stilul american de neînvârtit în jurul cozii a vorbit încă o dată: un obiectiv, lupta anticorupție, și omul care, la ora la care vorbim, îl pune în practică. Poate părea simplist, redus la tușe groase, dar tot corect este.

Rusia, a doua mare temă cu care Hans Klemm s-a confruntat în fața senatorilor americani, a scos din nou România în evidență, fiind descrisă ca o oază care se distinge față de vecinii ei din regiune. Klemm i-a descris pe români ca nefiind prea mult susceptibili să pice victime ale propagandei moderne a Rusiei, dată fiind relația istorică încordată a României cu Moscova, iar România ca pe singura țară din regiune securizată din punct de veder energetic, care nu depinde și nu poate fi influențată de gazul rusesc.

Fără ca Hans Klemm să mai amintească iar de problema corupției și la capitolul Rusia, este de ajuns să privești la vecina Ucraina, ca să înțelegi cum corupția sistemică poate îngenunchea o țară, atunci când este presată militar, și de ce americanii și NATO își doresc aici, în Est, un model anticorupție care să întărescă balanța de securitate.

Pentru unii, toată această retorică americană rezonează cu punerea intereselor României în plan secund și cu o scriere după dictare. Pentru alții, înseamnă că interesele României nu pot fi decât potențate de aceste cuvinte mari, venite constant din direcția Washingtonului către București. Istoria se măsoară cu sutele de ani, însă deocamdată, după 25 de ani de Românie democratică, cei din al doilea curent de gândire par că au intuit imaginea corectă.