Băsescu e trecutul, Antonescu nu poate fi viitorul

Mă întreb cât de mare e disperarea lui Crin Antonescu de-l duce de mânuță în penibilul absolut. Ce credibilitate mai poate avea președintele unei țări, membră NATO și UE – lasă că țara a bătut, ani de zile, după 90, la toate ușile, geamurile, oberlihturile și chepengurile celor două structuri, până i s-a permis să intre, decredibilizată fiind de conducerea guvernelor criptocomuniste, producătoare de mineriade și democrații originale -, care, cu ton de țățică nevricoasă, suduie peste gard imperialismul putred și găunos, de la Washington, până la Bruxelles și Berlin.

Ce revanșă îl mână în luptă pe un politician, încă tânăr, care, dacă n-ar fi chiulit de la școală și din politică, ar fi înțeles mersul istoriei înainte, cu atât mai mult cu cât se declară a fi un activist politic de sorginte liberală?!

SCANDAL Fostul șef ANPC, păcălit cu biletele la concertul Metallica. „Am plătit. Am crezut. Și m-am trezit țepuit”

10:10

RĂZBOI Kievul, sub un atac masiv rusesc cu rachete și drone, joi dimineață. Explozii puternice, blocuri de locuințe și mașini avariate în capitala Ucrainei

10:10

Este Crin Antonescu atât de obsedat de fotoliul prezidențial, încât să poată fi manipulat, peste măsură, de interesele unor grupuri obscure? Să sperăm că nu. Dar ce explicație plauzibilă poate avea atunci „înfierarea” mânioasă a emisarului SUA și a ambasadorului Americii la București, tocmai când aceștia exprimau îngrijorarea Washington-ului față de manevrele neconstituționale aplicate de guvernul de la București? Care să fie motivul declanșării aroganțelor meschine îndreptate către Angela Merkel și Jose Manuel Barroso, atunci când aceștia cereau dovezi ale funcționării statului român în cadru democratic?

Gogomănia prezidențială „ad-interim” a decretat, pe nerăsuflate, că toți aceștia s-au lăsat influențați de dezinformările lui Traian Băsescu, transmise cancelariilor occidentale pe canale numai de el știute. Cât să fii de derutat, încât să nu-ți dai seama că Guvernul SUA ori Casa Albă nu fac conversație pe firul scurt cu garajul suspendatului, și nici revista presei de la București, dimineața, la o turcească cu caimac? Chiar să nu înțelegi, la valoarea ta de președinte, fie și interimar, că știrea exactă traversează Oceanul pe cu totul alte canale? Chiar să nu-ți dai seama că informația provenită dintr-un spațiu important din punct de vedere geostrategic, mai ales în actuala conjunctură mondială, nu poate fi interpretată după ureche, în America?

Și atunci, ce îți dă dreptul să-i sfidezi arogant pe toți acești oameni, care îți spun că manevrele tale politice, la nivel de președinție, guvern și parlament, au depășit cadrul legal? Că nu e democratic să dai jos un președinte, chiar așa, al trecutului, cum este Traian Băsescu, numai pentru că ți-ai încropit o majoritate de traseiști în Parlament? Că nu poți să organizezi un referendum și abia după să-i numeri pe participanți la vot ca să brodești majoritatea, că te râd și curcile? Că nu poți face presiuni asupra celorlalte instituții ale statutului, chiar dacă ești președinte interimar, la Cotroceni, și folosești acute în discurs?

Personal, nu cred că americanii și europenii sunt „oamenii lui Băsescu”, tot așa cum ceilalți, care cer USL să guverneze în cadru constituțional, nu au, neapărat, o legătură cu președintele suspendat. Băsescu, cu bunele și relele lui, este deja trecutul.

Antonescu, cu disperările și aroganțele sale, nu poate fi, însă, viitorul.