Băsescu, om la apă peste bordul Justiției

Două răsuciri de soartă mi se par interesante în scandalul de corupție din familia președintelui României. Paradoxul lui Traian Băsescu: așa cum pe fratele arestat preventiv Mircea Băsescu l-a stricat anturajul în care s-a afundat, după cum spune Traian Băsescu, cele mai dure lovituri de imagine pe care le-a primit președintele României au provenit chiar din rândul anturajului și familiei sale, atunci când nu și le-a administrat cu propria mână.

Paradoxul Justiției: în ciuda arestării preventive a fratelui președintelui României, adversarii săi politici și propaganda televizată care au glosat ani de-a rândul pe marginea „dictaturii băsiste” și a justiției dirijate de la Cotroceni nu au declanșat dansul victoriei. Aceasta se datorează, evident, grijii stringente care i-a cuprins pe toți de a lăsa justiția să-și facă treaba nestresată, dar mai ales unui curent de aer rece care a început să bată cu intensitate dinspre magistratură în ultimii ani și care a început să arate că nu se mai împotmolește în cumetrii, protecții și proptele politice de tot felul – închipuite sau reale. Nici măcar în aceea de a fi fratele președintelui.

LOTOLoto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc | Rezultate LOTO duminică, 15 noiembrie 2026: Report la Joker la categoria I de peste 1,75 milioane de lei

18:54

FLASH NEWSRezidențiat 2026. Aproape 10.000 de candidați au luat parte la probe. Orașele în care s-au obținut cele mai mari punctaje

18:52

Președintele Traian Băsescu se îndreaptă cu pași repezi către încheierea mandatului într-un con de umbră, în care a ajuns un personaj izolat și la o cotă de popularitate minimă. La acest sfârșit mizer au contribuit fără îndoială stilul său machiavelic și grobian în același timp de a face politică, gafele sale de politică externă și internă, atacurile suburbane sau perverse la adversarii politici și chiar cele menite să-i destabilizeze propriii aliați. Cele mai grele lovituri de imagine i-au venit însă chiar de lângă el: din familie și din anturaj.

Pentru un președinte care a urcat ca surferul pe val, folosindu-se de un colac pe care a inscripționat cu litere mari „campion apărător al justiției”, este trist să constați că cel care a preluat România din „epoca Năstase” nu a fost în stare să aplice justiția la el acasă sau în jurul său și să exerseze el însuși dreptatea și meritul.

Traian Băsescu nu a fost drept când și-a promovat fiica cea mică, pe submediocra Elena Băsescu, în Parlamentul European, folosindu-se, pentru a-i strânge voturile necesare, de aparatul de partid al PDL, pe care l-a controlat de la distanță, până nu demult.

Traian Băsescu, campionul justiției, nu a fost drept nici când a promovat în fruntea PDL, în politica mare, iar acum în fruntea unui partid politic de buzunar, produs în laboratorul de la Cotroceni, pe Elena Udrea, o politiciană extrem de abilă, dar al cărei renume de „Doamnă” a ajuns destul de similar cu cel al lui „Însuși” Adrian Năstase, anticampionul justiției cu care Băsescu a combătut în 2004. Cu un trecut gri, cu metode de a face politică și administrație publică ce amintesc mai degrabă de Calabria, decât de Londra sau Berlin, Elena Udrea este un alt produs feminin din colecția Băsescu, ce a preferat mereu să promoveze în politică aromele dulcege, dar subțirele, în locul esențelor tari, gen Macovei.

Din nou, Băsescu nu a fost drept când a rupt PDL și a promovat fragmentarea și așa ofilitei drepte politice, totul pentru feblețea sa, Elena Udrea. Ca și în cazul fiicei sale, emotiva EBA, Băsescu nu a putut să fie just nici în cazul radiantei Udrea.

Traian Băsescu nu a fost drept nici când a acceptat să facă troc politic cu Victor Ponta pe capul procurorilor șefi de la Parchetul General, DNA și DIICOT. Pentru românii care au fost dispuși să înghită toate nimicniciile politice ale lui Traian Băsescu, în numele sentimentului sau iluziei că el este omul care, în ultimii 20 de ani, a reușit cel mai mult, măcar din vorbe, să promoveze o justiție independentă și puternică, acest episod a pus capac. Băsescu s-a dovedit atunci un ipocrit.

Acum, cea mai dură lovitură de imagine pentru președintele Traian Băsescu a venit tot din propria ogradă. E drept că familia nu ți-o alegi și că Mircea Băsescu e major și vaccinat, că faptele sale și modul în care a ales să-și ducă viața, cu afaceri dubioase și în cumetrie cu un clan interlop, nu ar trebui să se translateze automat asupra fratelui cu cea mai înaltă funcție în stat. Realitatea rece este însă că, fără vreo implicare dovedită în acest scandal de corupție, Traian Băsescu a ajuns să-și încheie mandatul de președinte „campion al justiției” cu mascații purtându-i fratele în dubă.

Iar asta ne duce la al doilea paradox, cel al Justiției. Cine nu este în stare să recunoască răspicat că mersul Justiției din 2014 nu mai are absolut nicio legătură cu cel din 2004 suferă cu siguranță de ceva. În acești 10 ani, au ajuns la pușcărie pentru corupție sau alte infracțiuni un premier, miniștri, primari, parlamentari, judecători, procurori și grei oameni de afaceri. Așa ceva este „fără precedent” în România, după cum notează sec agenția de presă Reuters.

Acum, în arest a ajuns chiar fratele președintelui. De ce atunci rivalii politici ai lui Traian Băsescu și pseudo-jurnaliștii care populează anumite mici ecrane nu jubilează că „dictatura băsistă” e cu un picior în groapă și că trăim cu toții ziua în care Justiția „băsistă” s-a rupt de Cotroceni? Mai întâi, poate tocmai pentru că acest scandal de corupție din familia Băsescu și deciziile ferme ale magistraților au frânt această logică: ce fel de dictator mai este ăla și ce fel de dosare și magistrați mai manevrează el pe degete, când tocmai frate-său a ajuns singur între patru pereți?

În al doilea rând, și mai important decât primul, este că acest mers netremurat al sistemului judiciar în cazul Mondial-Băsescu a atins o nouă culme: aceea unde trage curentul de la ușa deschisă a celulelor pentru oricine, indiferent că este prim-ministru, mogul, om de afaceri, ministru sau parlamentar.

Aproape toți adversarii politici ai lui Traian Băsescu au probleme cu justiția, aproape toți mogulii care îi plătesc pe apostolii antibăsismului știu că undeva, cândva, au produs niște milioane de euro murdari sau au corupt pe cineva. De fapt, pentru cine nu și-a dat seama până acum, în asta a constat și marele atu al lui Traian Băsescu, în toți acești ani de făcut politică. Propria sa mizerie a fost acoperită de mizeria adversarilor săi.

Corolarul zilei este deci că, dintr-odată, când îl vezi pe Băsescu la apă, parcă nu îți vine să mai râzi, ca politician sau afacerist cu schelete în dulap. Nici acum, nici după alegerile prezidențiale, când Traian Băsescu însuși se va confrunta cel mai probabil cu sistemul de justiție, în dosare penale pe numele său, nu va țâșni șampania din zona tradițională anti-Băsescu. Pentru că justiția a trecut de ceva timp de „point of no return” și a început să împartă și de-a dreapta, și de-a stânga Puterii.

ERATĂ: Ulterior redactării acestui articol, realitatea ne lovește între ochi. Autorul recunoaște că s-a înșelat, afirmând că „pseudo-jurnaliștii care populează anumite mici ecrane nu jubilează” sau că „propaganda televizată care a glosat ani de-a rândul pe marginea „dictaturii băsiste” și a justiției dirijate de la Cotroceni nu a declanșat dansul victoriei”. Maimuțele s-au urcat pe zăbrele, dansând pe manele dedicate lui Traian Băsescu.