Băsescu și teoria ping-pong

Redactor:
Marian Sultănoiu
Băsescu și teoria ping-pong
Traian Băsescu, politicianul care știe foarte bine cât de benefică poate fi „umanizarea" politicianului, aflat în câmpul muncii, șuieră prin „siflai" cât îl țin bojocii.

Fostul președinte, purtat către Cotroceni chiar de meandrele umanizării sale – firește, mai mult jucată, decât „naturelă”, cel puțin în prima fază a carierei sale politice – trage un semnal de alarmă (de aici asemănarea cu semnalele date prin siflee, fluierul special de semnalizare, pe punțile navelor), în contra jocurilor de societate practicate de noua conducere a PSD.

„Tot weekend-ul, pe toate televiziunile am avut parte de imaginile destinate să-i umanizeze pe liderii PSD. N-aș spune că este cel mai rău lucru pentru niște politicieni hotărâți să schimbe imaginea partidului de guvernământ. (…) Unii au tratat întâmplarea ca fapt divers, alții au fost răutăcioși la adresa Vioricăi și a lui Eugen iar alții au criticat apariția. Fiecare după gustul lui. (…) În realitate, am avut ocazia să vedem la lucru pentru recuperare de imagine tandemul care va reprezenta PSD la viitoarele alegeri prezidențiale: Teodorovici pentru Cotroceni și Dăncilă pentru Victoria. Vrea, nu vrea partidul, asta e! Și dacă nu vrea partidul, are soluții mai bune ?”, a scris Băsescu pe Facebook.

Absolut corect, din toate punctele de vedere.

Da, conducerea PSD face tot ce i se pare corect pentru a schimba imaginea partidului – în „tot” intrând și remanierea/restructurarea guvernului, alungarea din sfera de leadership a oamenilor considerați a fi fost „ai lui Dragnea”, efortul de instaurare a unui echilibru, la intern, precum și o mai bună comunicare la extern.

Și, da: în partid, la ora actuală, nu există personalități/personaje care să impună susținerea lor pentru cele două funcții, fără drept de apel.

Sigur, și aici Dăncilă poate fi parte a unei anume strategii.

L-a scos la încălzire pe Teodorovici – omul, în doza lui de narcisism, fiind convins că președinția îi vine ca turnată -, pentru a se descotorosi, în primul rând, de un cuțit (ca s-o spunem eufemistic) în coaste.

După ce își face mâna, actualul ministru de Finanțe va intra la „măsurat”, în competiție cu Tăriceanu, cu Pleșoianu (dacă îl va prinde paltonul în partid), eventual cu un reprezentant al ProRomânia.

La final, învingătorul, impus de sondaje, congres PSD și un for conducător al alianței cu ALDE, foarte posibil, și cu ProRomânia, va fi uns prezidențiabil al Stângii. Oricare ar fi acesta, va fi foarte bine pentru Dăncilă, fie că va câștiga, fie că va pierde.

În ambele cazuri, șefa Executivului va rămâne la butoane pe cele două poziții deja cucerite – lider PSD și premier.

Iar în tot acest timp în care, fie la ping-pong, fie la apă sărată, staff-ul social-democrat face diverse sortimente de lifting facial de partid și de stat, Opoziția nu găsește altceva mai bum de făcut decât să-și dea cu președinția-n cap: ba, că să fie Barna; ba, că să fie Cioloș, omul lui Macron, de vreme ce fostul comisar agricol este, nu-i așa (vezi bine), cu miezul Europei; ba că Iohannis nu e în stare de nimic, cum ar fi de un microșantaj eșuat made in Bulgaria, sau de o infiltrare verticalizată la umărul lui Merkel.

Și astfel, te ceartă azi, te ceartă mâini, președinția-i gata!

Cam cum a luat Băsescu Primăria Generală, în două săptămâni, după ce s-a umanizat cu ardeiul dat pe la nasul PSD (ca să vorbim tot eufemistic).

Pentru că, din păcate, nu pricepem niciodată simplitatea limbii române, și anume: când doi se bat, al treilea câștigă – mai ales când e vorba de ping-pong.

Inchide