„Câinele tău de pază, care sare să te muște”

Întrucât, de câte ori scriem pe coloană despre parlamentari și politicieni suntem, invariabil, înjurați, fie de stânga, fie de dreapta, în funcție de subiect, bănuiți fiind de diverse parti-pris-uri, am decis să inserez în acest material textul la care fac referire.

Acesta conține, pe lângă un îndemn adresat presei – deși, inclusiv noi, aici, am abordat de multe ori subiectul -, și unul adresat electoratului: acela de a se trezi, o dată pentru totdeauna, din mahmureala (indecizia) generatoare a întrebării „Bine, și eu cu cine votez?!”.

Mai ales, într-un an electoral, luări de poziție de genul celei de mai jos sunt extrem de binevenite, iar eu, plecând de la notificarea lui Zu Sayzu, vă adresez invitația de a posta opiniile voastre pe pagina mea de Facebook, unde puteți ajunge, imediat, dând click pe invitația aflată la finalul editorialelor: PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK –MARIAN SULTĂNOIU

De asemenea, vă invit să vă spuneți părerea și despre activitatea edililor aflați în serviciu în localitățile voastre, realizările și neîmplinirile lor.

Cele mai interesante postări vor fi inserate în editorialele și opiniile mele, de la sfârșitul săptămânii.

Iată postarea lui Zu Saizu:

„Domnule Sultănoiu, puteți (dvs sau un coleg de la investigații, statistică… mă rog, nu mă pricep) să scrieți un articol despre Parlament?

O spun și solicit ca un cetățean care nu se mai simte reprezentat de această instituție profund democratică dar plină de indivizi dubioși, care au făcut din ea o mașinărie de făcut bani și apărare împotriva, culmea, tocmai a legii pe care ar trebui s-o apere, s-o promoveze și să o creeze.

Am impresia că, zilnic, noi restul, societatea civilă sau presa ori celelalte puteri, doar ne luptăm să le înfrânăm derapajele. Ca un câine pe care l-ai luat să te apere dar nu faci altceva decât să te aperi de el și de fiecare dată când scapi nemușcat răsufli ușurat că a mai trecut o zi și ești întreg.

Parlamentul a devenit un dușman, din punctul meu de vedere, îl văd ca pe unul, deși înțeleg foarte bine necesitatea sa și faptul că „fără el nu se poate, e pilonul democrației”. Dar acest argument corect nu mă face să înghit nedreptățile și abuzurile sale.

Da, știu, votăm altul. Asta facem mereu, la fiecare 4 ani. Și constăteam că sunt aceleași figuri, iar procentul de corupți, la final, e fix același: „urieșesc”!

Mai solicit un astfel de articol și din punct de vedere al cetățeanului care nu știe foarte multe despre modul în care acești indivizi sunt aleși: depun un CV? Le este verificat cazierul? Li se permite accesul având cazier? Care este statistica actuală legată de procentajul celor cu probleme cu justiția? Cum rămâne cu referendumul legat de micșorarea numărului lor la 300? N-ar trebui ca cererea poporului, oficial făcută, să fie respectată?

S-ar putea face și o trecere succintă printre legile penibile, controversate sau complet antidemocratice – declarate de Curtea Constituțională, cele cu dedicație, cu un interes strict politic? Știu și eu câteva dar o listă mi-ar reaminti câte capete am tăiat hidrei (multe supraviețuind).

Sper că m-am exprimat corect și coerent; e multă revoltă și nemulțumire în această rugăminte. Se pot spune și lucrurile bune ale acestui Parlament?

Poate vedem și partea plină a paharului, până la urmă încrederea este necesară; dar unde sunt faptele care să mi-o redea?! Mulțumesc”.