Cataclismul electoral se vede doar la televizoare. Comentariu LIVE

Nu știu ce să zic… Sunt deprimat. Caut și eu o bătaie electorală, un scandal, un pumn în cap, un deget în ochi, un breaking news, ca la tv. Alerg de colo-colo și, nimic. Ori eu am ghinion, ori România de la TV locuiește într-o lume paralelă. Trag cu urechea și mai abitir: pe Pipera-Tunari țipete, vacarm, geamuri sparte. „Asta e”, îmi spun, și sar din mașină direct pe gard. Dincolo, în curte, un nene se holbează la un film. „La dracu!” zic. „Păi du-te bă, dacă te grăbești!” îmi zice și omu, furat de acțiune.

Plec în Voluntari, să-l prind pe Pandele. Caut la două școli și-o grădiniță. Liniște, mormânt. 30 la sută dintre votanți – octogenari. Vin la vot în baston, cu cadru, cu lacrimi de durere de oase în ochi. „Gata – zice nea Gică, e ultima dată când mai vin la vot”. „Păi, de ce, bre?” întreabă un vecin nedumerit”. „Cum, de ce?! Am deja 83. A mea s-a dus, acu’ trei luni. Mă duc după ea”, zice omul dintr-o răsuflare. „Aaa, păi da. Atunci te las nea Gică, pa”, pricepe vecinul și intră la urne.

FLASH NEWSBăsescu, sceptic în privința raportului despre anularea alegerilor din 2024: „Dacă Serviciile aveau informaţia, o puneau de mult pe masa preşedintelui”

23:05

REACȚIEUn nou apel al lui David Popovici către Guvern pentru plata banilor datorați sportivilor: „Foarte mulţi dintre colegii mei depind de asta” / „Le este foarte dificil”

22:28

Plictiseala e atât de mare în Voluntari, încât un tânăr sună la 112 și mă reclamă pe mine că filmez o doamnă în vârstă, în fața secției de vot. Rămân perplex, și până să-mi revin, vine poliția și mă legitimează. Lucrurile se rezolvă, omul se scuză, poliția pricepe și ne dă drumul prin curte… Încă un scandal ratat.

Aud că Ștefăneștiul e-n zaveră. Contact, blană, centură – fete la muncă -, Ștefănești, frână. 25 de oameni la coadă, aproximativ 10 televiziuni în curte și cu mine 11. Toți alegătorii sunt întregi, nu scuipă nimeni sânge, poliția fumează, liniștea-liniște. Singurul amețit sunt eu, care l-am întrebat pe un elector aflat la coadă dacă a fost vreun scandal și dacă l-am pierdut eu. „Nu”, zice cu atâta „putere” în aerul expirat încât gata-gata să mă dea cu capul de un stâlp de beton. „Gata, bă, lasă-l în pace!!” spune o voce cu ochelari de soare, unuia dintre noi. Și lucrurile se liniștesc din nou.

Plec înverșunat: Afumați, Moara Domnească, Găneasa I, Piteasca II, Șindrilița. Nicăieri, nicio-njurătură, nicio amenințare, nici măcar o castană datorie la barbut, că văd că se joacă-n draci. Nimic, nimic. Toți se uită la mine ca la un drogat.

Aflu, în sfârșit, că la Curcani a-nceput atacul și electoratul e pe parapete. Pricep că Ilfovul nu e de mine. Liniștea îmi țiuie-n urechi. Deci: contact, blană, centură, Curcani, frână. Schimb aerul, odată cu județul. Călărașiul e altceva. Vipie, somn la porți, nori de praf, piatră pe drum, muște.

Pe strada Peneș Curcanul, ciopor de mașini plus 10 televiziuni, cu mine 11. În curtea școlii, restul satului la patru cozi.

Mi se spune că a fost un pic de scandal, dar s-a fâsâit. „Uite, domnu’, cum a fost. Șefu’ comisiei a dat buletine în plus pentru votul la primari, lumea s-a prins, a intrat în sală, a spart o urnă și l-a luat la poliție pe contracandidat, fiul meu, un om corect și respectuos”, îmi povestește o doamnă, care se tamponează cu o batistă albă pe frunte. „Când, doamnă?” întreb exasperat. „Pe la ora zece”, zice. Mă uit la ceas: e ora 14.

E limpede. Trăim într-o țară prea mare ca să prind o cafteală în direct. Cel mai bine e să mă liniștesc și să văd cataclismul la tv.