Cazul care a băgat o țară în depresie. Ne pare rău, Alexandra…

Drama ei, prin care a trecut cu mult curaj, mi-a arătat cât de găunos este statul român, dar și cât de inferiori îi suntem acestei adolescente mulți dintre noi.

De aceea, Alexandra, simt nevoia să îți spun, în numele acestui popor, că națiune nu ne putem numi:

Ne cerem scuze și ne pare rău că susținem, prin taxele pe care le plătim și neimplicare, un stat incompetent, criminal, care apelează la mafioți pentru a te găsi și a afla ce s-a întâmplat cu tine.

Ne pare rău că majoritatea nesimțiților cu funcții înalte vinovați de această tragedie nu și-au cerut scuze, măcar de la familia ta.

Ne cerem scuze și ne pare rău că stăm cu nasul în telefoane și cu căștile în urechi când, poate, cu o privire aruncată în jur am putea ajuta pe cineva.

Ne pare rău că nu trăim, ci că suntem mereu în așteptarea acestei senzații, cum zicea, parcă, un gânditor.

Ne pare rău că suntem lași și nu intervenim atunci când vedem că sunt comise abuzuri în apropierea noastră, că (cei care avem posibilități materiale mai mari) trăim în „bule”, că suntem prea comozi și nu rupem 20 de minute din timpul nostru dintr-o duminică pentru a merge să votăm. Că nu îngroșăm, tot din comoditate, rândurile celor care ies în stradă pentru a susține cauze drepte.

Că nu ne cultivăm intelectul în fiecare zi, că nu suntem înfometați de cunoaștere, lucruri care ne-ar ajuta să devenim mai buni și mai dispuși să facem bine sau ne-ar determina măcar să nu îi incomodăm pe cei din jur. Pentru „buruieni” care cresc în societate, precum corupția și incompetența, lipsa de educație este cel mai bun „îngrășământ”.

Ne cerem scuze, Alexandra, că nu ne ridicăm, ca societate, la înălțimea bunului simț de care ai dat tu dovadă până în ultimul moment (sper, totuși, să nu fie așa și să fii vie), după doar 15 ani de viață. Ai numit „domn” o brută, iar mie gestul tău mi-a rupt inima. Eu nu te voi uita niciodată!

Foto: Facebook/Alexandra Macesanu