Ce jocuri face Traian Băsescu cu „obiectivul” Ponta

Setat pe propriile-i interese politice – consecință a deciziei de a continua să rămână în scenă -, Băsescu devine tot mai activ, atât la posturile tv, cât și pe rețelele de socializare. Are păreri despre orice, mai ales despre mișcările politice ale „inamicilor”, Ponta și Iohannis, dar și despre mersul strâmb al Justiției, considerat a fi mult mai „împleticit” după plecarea sa de la Cotroceni.  

Sigur că fostul președinte are o strategie – aceea de a-i împiedica pe Klaus Iohannis și noului PNL să preia, foarte repede, puterea, în totalitate. Un eventual guvern susținut de o majoritate parlamentară formată ad-hoc, în viitorul imediat, de PNL-UNPR – cu atât mai mult, niște alegeri câștigate confortabil de PNL, în 2016 -, ar însemna „moartea” sa politică, fie prin aneantizarea proiectului său, fie printr-o lamentabilă apropiere de PSD.

EXCLUSIV Dosarul „Oxy Residence 2”. Cămătari pe lista finanțării proiectului. Cum și-a pierdut avocata Lungu casa. Dezvoltatorul a mai fost condamnat în trecut

05:30

SCANDALOS USR l-a blocat pe reporterul Gândul să-și formuleze întrebarea, după ședința de revalidare a lui Dominic Fritz. Gândul protestează față de atitudinea membrilor USR prezenți și denunță public maniera agresivă a unui partid politic. Iată întrebarea care i-a deranjat pe cei de la USR

05:00

În consecință, Traian Băsescu nu are niciun interes ca Victor Ponta și guvernul său să plece de la Victoria atât de repede, cu mult înainte ca dreapta actuală să accepte lipsa propriei forței numerice și a unui lider „providențial”, pe măsura obiectivelor sale.

În acest sens, fostul președinte se contrazice, oscilând între a vorbi, pentru urechile nației – dar cu oarecare moderație -, despre „eroarea lui Ponta de a nu-și anunța demisia de la conducerea guvernului”, și a ne prezenta propriile-i îngrijorări față de „modalitatea în care poți face să cadă un guvern”, continuând chiar până la a spune că „statul nu trebuie să fie dependent de aprecierile unui procuror”.

Fondatorul PMP mizează pe o reechilibrare a preferințelor electoratului față de cei doi poli, pe de o parte prin politicile populiste aplicate de Ponta, pe de alta, grăbită de ezitările și ambiguitățile lui Klaus Iohannis, coroborate cu ineficiența și lipsa de fermitate ale liderilor liberali.

Astfel încât, devine firească, până la un punct, susținerea strategică pe care, direct sau prin ricoșeu, fostul președinte i-o arată actualului premier.

Declarații de genul: „Până la o decizie a Justiției, îl consider nevinovat pe Victor Ponta” sau „Statul nu trebuie să fie dependent de aprecierile unui procuror” sau „Mă îngrijorează ușurința cu care poți să faci să cadă un guvern – forțezi puțin un conflict de interese și faci clasa politică să ceară demisia” sunt, și ele, consecvente obiectivului.

Indiferent dacă, pe fond, declarațiile de mai sus converg spre susținerea principiului prezumției de nevinovăție, hai să fim serioși! – atunci când vrea să pună pe cineva cu spatele la zid, doar în principii nu se-ncurcă Traian Băsescu.

Declarația, cel puțin malițioasă, dacă nu belicoasă de-a binelea, lansată gratuit la adresa actualului președinte, susține afirmația de mai sus. Întrebat fiind despre mărirea salariilor demnitarilor, unul dintre beneficiari fiind chiar Traian Băsescu, acesta a afirmat: „Dacă asta îl salvează pe domnul Iohannis de corupție, dați-i repede un salariu mare!”.

Este aproape comică nonșalanța fostului președinte atunci când aduce în discuție tema corupției la nivel înalt.

Aceasta, și toate celelalte critici lansate la adresa președintelui în exercițiu – spre exemplu: „Președintele Iohannis a abdicat fără să fie rege”, cu referire la promulgarea Legii privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, și „Înainte de a respinge codul fiscal, președintele trebuia să cheme Guvernul pentru consultări”, continuat, paradoxal, cu: „Avem șansa, pe această teorie a creșterii economice prin consum, să ajungem la situația din 2009-2010” – au scopul de a pune la îndoială, evident, corectitudinea deciziei prezidențiale în raport cu instituțiile statului.

Dacă termenii actualei strategii ni i-am putea explica, într-un fel sau altul, vestea prostă e că jocul de azi al lui Băsescu se împerechează perfect cu acela din campania electorală pentru prezidențialele din 2014, și nu pare a fi, deloc, „aplecat” spre dreapta.

Și atunci, ca și acum – deși nu a recunoscut-o niciodată – , fostul președinte a lovit în Iohannis, susținându-l, implicit, pe Ponta.   

Și dacă s-ar fi ales acesta, Băsescu ce-ar fi fost?!