Cine pică de la putere intră-n dubă?

Realizările Departamentului Național Anticorupție sunt nu puține și sunt demne de toată aprecierea. De altfel, această instituție e singura care a avut curajul să se ia la luptă cu marea corupție. Este lăudată de politicienii români și străini, în raporturile MCV, dar și peste Ocean, de publicațiile americane, care au prezentat-o pe Laura Codruța Kovesi drept campioana anticorupției românești. Cu mici excepții – politicieni puși la colț de procurori, ziariști și unele televiziuni cărora statul de drept și dreptatea le dau fiori reci pe șira spinării -, toți vorbesc de bine despre DNA.

Și totuși, marile anchete – altfel de necontestat ca oportunitate- urmează aceeași matrice sau „pattern”. Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Adriean Videanu și în ultimul caz Elena Udrea sunt doar câteva exemple de cercetări, rețineri, arestări și condamnări făcute după ce au nu au mai fost la guvernare sau imediat ce au picat în dizgrația celor aflați la putere. Despre „Gala Bute” și presupusele nereguli de acolo au scris ziare și zeci de website-uri. Despre puterea excesivă a Elenei Udrea se știa peste tot, pe toate holurile- de la Guvern (acolo i se spunea „Doamna” în timpul lui Emil Boc), până la Cotroceni sau secretariatele ministerelor. Întrebarea de bun simț la care DNA ar trebui să găsească un moment de respiro și să răspundă este de ce e nevoie de 10 ani ca să cercetezi, să anchetezi sau să arestezi un parlamentar sau un ministru.

În aceeași matrice, putem presupune că și actualii miniștri sau oameni din cercurile puterii PSD vor fi anchetați și aduși la audieri numai și când vor fi plecat de la guvernare? Despre afacerile lui Dan Șova în Valea Jiului și presupuse căpușări ale companiilor de stat cu firma sa de avocatură au fost scrise zeci de pagini de investigații. Despre influența excesivă a lui Sebastian Ghiță asupra tuturor licitațiilor din bani publici au vorbit și jurnaliști de investigație, dar și oameni politici. Totuși, nimeni nu îl deranjează. Aflat „la butoane” e acuzat că se întâlnește cu SRI, că dă ordine ministerelor, că atacă la televizunea lui pe cine îi stă în cale, spune cui să se împartă banii din IT, stabilește, dimineața, la cafea, pe cine „execută”. Despre afacerile Tel Drum și modul obscur în care dirijează lucrări și bani publici Liviu Dragnea, la fel, există zeci de semnale.

Despre presupusul caz de trafic de influență al baronului Duicu în biroul premierului- trecut în tăcere după puțină vreme, despre plagiatul cu patalama și imensele presiuni la care au fost supuși profesorii care l-au analizat, despre ordonanța dată în folos propriu care îți permite să renunți la diplome furate de bună voie și despre un vot interzis în diaspora- despre toate acestea au fost ore de dezbateri și kilometri de litere scrise în presă. Și totuși, pentru că sunt la putere, acești oameni nu sunt deranjați. Să înțelegem de la DNA că îi va ancheta numai atunci când vor fi părăsit palatele? Dacă da, de ce abia atunci? Și dacă da, înseamnă că așa putem decodifica și încăpățânarea cu care se agață politicienii români de putere, indiferent de partidul din care fac parte? Știu că atunci când nu vor mai guverna va prinde justiția curaj să îi ia la întrebări?

O colegă mai inteligentă decât mine are un răspuns la întrebarea mea: numai după ce pleacă de la putere politicienii, apar denunturile – oameni de afaceri, apropiați din ministere sau membrii cercurilor de interes au curajul să dezvăluie cum merg aceste rețele de corupție și să aducă și probe, indicând clar data, oră și ziua în care se făceau aranjamentele, dar și modul în care erau mascate. Are probabil dreptate, dar nu e suficient.

Eu spun că da, poate fi unul din răspunsuri, dar nu putem să nu remarcăm că DNA va avea în curând o problemă de credibilitate. Ai curaj să te iei la trântă numai cu cei care sunt căzuți pe trotuar și care primesc, deja picioare? Oamenilor dotați cu un spirit de observație mai fin și înarmați cu mai mult scepticism, care nu stau să aplaude la televizor cu sete de răzbunare cum unul prins la înghesuială dă, în sfârșit, socoteală, DNA ar trebui să arate că este cu adevărat independent și neînfricat și să ancheteze și mari nume care sunt vremelnic la „butoane” și suferă de sindromul invincibilului și intangibilului.