CinemaTePeca: Filmul de sâmbătă seara

Azi e 23 august. Eu am apucat-o mai mult de jumătate din viață ca ziua Victoriei Revoluției de eliberare națională și socială, antifascistă și antiimperialistă. Dar mai bine de un deceniu după 1944, ea n-a fost pomenită în cinematografia românească decât ca zi a eliberării țării de către ostașii Armatei Roșii sau deloc. În 1959 apare primul film în care actul de la 23 august 1944 este înfățișat ca o înfăptuire a românilor: Valurile Dunării. Deși făcut în plin comunism, filmul lui Liviu Ciulei și Titus Popovici ignoră lupta de clasă. Personajele sunt puternice, complexe, intens conturate, nu cartoane propagandistice ca până atunci. Politicul e în spatele unei drame umane vii și adevărate prin emoția artistică pe care o trezește.

Pentru mine, Valurile Dunării e Casablanca a României, cu o Irina Petrescu – Ilse, un Liviu Ciulei – Rick, un Lazăr Vrabie – Victor Laszlo, oricând comparabili cu Ingrid Bergman, Humphrey Bogart și Paul Henreid. Iar melodia Valurile Dunării de Ivanovici, e As Time Goes By…

Comunismul s-a dus. Acest film minunat a rămas, rezistă în capitalismul sau ce-om fi trăind azi. Eu îl voi revedea vrăjit și dacă România ajunge fundamentalist islamică.