Coaliția „Uniți Salvăm Penalii”

De ceva vreme, parlamentarii nu se mai ascund după degete. Își salvează unii altora pielea din fața justiției, înotând cot la cot într-o magmă ce pare să îi țină împreună ca un liant universal: ideea că, într-o bună zi, fiecare e dator cu câte-o furăciune pe acest pământ și toți vor ajunge poate în fața colegilor, la mila votului lor privind ridicarea imunității. Nu contează nici din ce partid face parte nefericitul zilei, căruia procurorii îi doresc începerea urmăririi penale sau arestarea preventivă. Nu contează nici că unii dintre parlamentari sunt oameni onești, aceste chestiuni se votează în turmă, pe linie de partid, pentru că țin de ceea ce a ajuns să fie esența parlamentarismului românesc. Imunitatea în fața legii.

În această coaliție care și-ar merita numele de „Uniți Salvăm Penalii”, până și discursurile de înduioșare a colegilor din plenul Parlamentului, care trebuie convinși să își pună biluțele secrete în urnele de vot în așa fel ca să iasă NUP, au ajuns să fie plagiate unul după altul. Laitmotivul care se prefigurează deja într-un motto pentru Parlamentul României este următoarea zicere romantic-pașoptistă, de tip „de voi nu mă vreți, eu vă vreu”: Gândiți-vă că într-o bună zi ați putea fi în locul meu, colegi! Vorba americanilor, războiul se duce prin câștigarea inimilor, nu doar a minților, iar cerșeala aceasta la sentiment face votul împotriva bunului mers al justiției să alunece mai bine în urnă.

SPORT David Popovici a vorbit despre mentalitatea care l-a împins spre performanță. „Refuzam ideea că cineva poate fi mai bun decât mine”

22:03

FLASH NEWS O familie a fost salvată după ce a plutit 16 ore pe un jet ski în largul Thailandei

21:55

„Soarta mea ca politician este în mâna dumneavoastră, aveți încredere că sunt nevinovat, timpul va dovedi că ceea ce am spus e adevărat. (…) Oricare dintre dumneavoastră puteți fi în această situație”, s-a milogit recent senatorul PSD, traseist de la PDL, Marius Ovidiu Isăilă, pentru care DNA a cerut încuviințarea arestării preventive, într-un dosar în care este acuzat că a luat o șpagă de 200.000 de euro.

Sună bine, sună cunoscut? Deputatul PSD Vlad Cosma, fiul tatălui său, Mircea Cosma, capul PSD al județului Prahova, anul Domnului 2014, prin februarie, a fost mai rafinat. De, tânărul de 30 de ani a studiat arta politicii din postura de consilier al lui Adrian Năstase: „”Dragi colegi, când vă duceți diseară acasă, să vorbiți în șoaptă cu copiii voștri, pentru că aveți cu siguranță mandat de interceptare, cum am avut și eu din 2012. Așadar, dragi colegi, reprezentăm cu toții un mare pericol social. Vor fi mai mulți din această sală în situația mea și vânătoarea de politicieni va continua”. Copii, vânătoare… Artă, sentiment.

Ca să meargă însă la sigur, se aplică și o tactică pe care ușor o putem asemui cu acelea ale aruncatului cu copiii de țâță în „mascați”, „suntem șapte frați acasă” sau „mi-a dat la operație”: apelul la drama familială pe care acești lupi negri și turbați care sunt procurorii din România o provoacă, prin faptul că doresc să profeseze Codul Penal.

Isăilă, iunie 2014: „De votul dumneavoastră depinde nu numai evoluția mea profesională, socială, ci și posibilitatea de a sta alături de copiii mei și de a-i crește așa cum am fost învățat de familia mea, de către cei față de care îmi este rușine, acum, că mă aflu în fața dumneavoastră, adică de către părinții mei, care m-au educat frumos. Îi mulțumesc mamei mele, care este pe patul de moarte, că m-a crescut așa frumos”.

Vezi bine, biata doamna Isăilă, aib-o Dumnezeu în pază, l-o fi inițiat pe micul Marius Ovidiu și în obiceiul de a-și dezbrăca interlocutorii prin toalete, ca să-i caute de aparatură de înregistrare, așa cum au descoperit procurorii DNA. Tot buna mamă l-o fi educat pe năpârstocul de Marius Ovidiu și să nu pună mâna pe șpagă, ci să trimită un fraier în locul lui, cu care să facă apoi parte la șmen.

Vlad Cosma, februarie 2014: „Pentru a face un spectacol, au descins la sora mea acasă. Fac mențiunea că sora mea are un copil de trei ani și nu cred că era cazul să vadă mascații. Mai mult decât atât, sora mea a piedut sarcina din cauza stresului la care a fost supusă”. Și să nu uităm nici de venerabilul Mircea Cosma, sosit cu perfuziile-n braț, la instanță, imagine vie a hăituielii procurorilor.

Ca un făcut, însă, niciunul din familia Cosma nu a avut vreo problemă de sănătate, de stres sau de sarcină, atunci când despacheta din sacoșe șpăgile de 1 milion de euro de la firmele de construcții din Prahova sau când, în cazul surorii lui Vlad Cosma, parafa ca notar acte fictive care să servească evaziunii fiscale a rețelei mafiote Păvăleanu.

Ultimul resort este, desigur, Dumnezeu. Florin Popescu, cărătorul de servietă al Doamnei (Elena Udrea) și făuritorul său de bani și voturi, L-a descoperit tot cu ocazia votului din Parlament, asupra arestării sale preventive, pe care procurorii DNA ar fi dorit-o în dosarul de corupție în care fostul baron de Dâmbovița este acuzat că a mituit electoratul cu tone de pui. Grill.

Zice Florin Popescu, care de când nu mai e la putere și-a găsit timp și să slăbească: „La noi există o tradiție veche creștinească și am cerut și sprijin divin și văd că m-a ajutat și îi mulțumesc pe această cale”. Popescu își încheiase discursul cu o mare cruce, de la tribuna Parlamentului.

Chiar dacă nu tot în Parlament, un alt caz de epifanie l-a lovit și pe primarul Radu Mazăre, măscăriciul care conduce Constanța de peste un deceniu. Reținut pentru că este acuzat de o șpagă de 175.000 de euro, comision din construcția cartierului pentru săraci din Constanța, Mazăre s-a iluminat divin când judecătorii au decis, fix în Vinerea Mare, că poate fi cercetat penal în libertate: „În Vinerea Mare, este dreptate. Dacă așa a vrut Dumnezeu să fiu judecat în Vinerea Marea, așa a fost vrerea lui. Cred că s-a făcut dreptate”.

Tot vrerii lui Dumnezeu s-or datora, probabil, și minorele cu care Mazăre defilează semidespuiat/e pe la diverse ocazii, în cluburi sau la vot, iar Sfântul Duh o fi cauza privirii sale veșnic încețoșate și dilatate. Sau o fi de la slova puchinită a Sfintei Biblii.

Ei sunt doar cazuri recente, luate în brațe de Coaliția „Uniți Salvăm Penalii”, cu sediul în Casa Poporului, București. Au fost atâția, că li s-a pierdut și numărul, și culoarea politică: de la Laszlo Borbely (UDMR), la Ovidiu Silaghi sau Victor Paul Dobre de la PNL, până la Ion Stan (PSD). Pentru tiriplici gen Gheorghe Coman (PPDD, apoi PC) sau alde  Boldea și Păsat de la PDL, Coaliția a mai lăsat de la ea, să nu bată la ochi. Pioni sacrificați, pentru care votul în Parlament le-a dat câștig de cauză procurorilor.

Până în vremuri mai bune, România rămâne deocamdată țara paradoxului în care toți oamenii politici declară robotic că au încredere în actul de justiție și că nu comentează deciziile judecătorilor, însă toți fug ca dracul de tămâie de ea.