Complicitatea academicienilor. Câți colegi are doctorul Ponta

Redactor:
Marian Sultănoiu
Complicitatea academicienilor. Câți colegi are doctorul Ponta
Apariția ordonanței prin care Ponta se leapădă de doctorat, fără să mai aștepte notele nației, a tras un semnal de alarmă în liniștea lumii academice. Profesorii au hotărât să protesteze online față de un atare act normativ, anunțând că li se pare inadmisibil ca Legea Educației să fie modificată pentru unicul Ponta.

Pentru ce premierul poate să-și ofere această ordonanță de dare înapoi?! De ce alți politicieni să nu binemerite înțelegearea nației și a mecanismelor guvernamentale de „legiferare”, dacă vor să renunțe la tot ce-au luat, înainte să li se ia, conform legii? Așa stat de drept, mai zic și eu.

Aud, însă, că acum, după apariția ordonanței care îi dă dreptul premierului să renunțe, pur și simplu, la doctorat, pe sistem că nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase, „reprezentanți ai lumii academice protestează față de un astfel de act normativ”, pe motiv că „e inadmisibil ca Legea Educației să fie modificată pentru un singur om”.

Cum ar veni, doar ordonanța nesimțită, gravitatea ei, ne-a cutremurat. Faptul că ne-am trezit în fața unei anomalii legislative extreme – „actul normativ care poate legifera orice”, felul de a face legea, la minut, pentru justificarea actelor premierului, ale miniștrilor, ale aleșilor, ne-a sculat din morți. Plagiatul nu! Tema plagiatului, în sine, a lăsat nația aproape rece – în afară de noi, câțiva, care ne-am agitat p-aici, prin ziare, și încă vreo două comisii universitare. Restul, s-au așezat, ca de obicei, la coadă la bilete, la spectacol; la circ, să vadă cum iese figura.

Păi, i-aș întreba pe protestatarii online, pe profesorii universitari din România și din străinătate, care au semnat petiția online împotriva ordonanței, de ce n-au semnat una și împotriva plagiatului, mare cât o zi de post, la vremea cuvenită? De ce n-au ieșit pe stradă, așa cum fac, în democrație, reprezentanții tuturor breslelor, când își simt demnitatea agresată? De ce n-au luat atitudine? De ce n-au intrat în grevă universitară sau doctoricească? De ce n-au ieșit, și ei, la plimbare, în jurul Palatului Victoria, la fel cum au ieșit alți români la plimbare în jurul Palatului Cotroceni? Aveau treabă? Aveau vacanță? Era plagiatul un lucru mărunt, obișnuit, mai ales când în discuție era vorba de furtișagul unui premier?

Domnii profesori ar trebui să înțeleagă, măcar acum, în al doisprezecelea ceas, că tupeul lui Victor Ponta a crescut direct proporțional cu nepăsarea domniilor lor. Că Victor Ponta și-a dat ordonanță de lepădare de șmen, bazându-se pe reacția lor, extrem de slabă, vizavi de un act social extrem grav: însușirea unei producții intelectuale, în interes personal imediat.

Oare nu i-o fi cutremurat pe acești oameni revelația stranie că erau colegi, cu patalama, ai unui palgiator lipsit de scrupule?!

Ce mai speră ei, astăzi? Să-l trezească din somnul său cataleptic pe Victor Ciorbea? Să-i responsabilizeze pe membrii guvernului? Să-l determine pe Ponta să-și facă seppuku în fața guvernului, stopând un act normativ, fapt care l-ar incrimina, o dată în plus?

Personal, cred că nimic din toate acestea nu mai e posibil. Dar sper, sincer, să mă înșel.

Inchide