Crăciunul cade într-o joi

Pe la Scala, m-am întrebat de ce n-am oprit; de ce n-am coborât; de ce n-am îngenuncheat și nu mi-am apropiat obrazul, îngroșat și îmbătrânit, în 25 de ani de „libertate”, de caldarâmul care trebuie că mai miroase, negreșit, a sânge. Ca atunci…

De rușine că n-am făcut mai mult? De teama că o să-mi piară nesimțirile, care m-au împins să alerg, mereu, „încălțat” de iarnă sau de vară, peste forma trupurilor lor, înveșnicită în asfalt, ca într-un „hall of fame” sui-generis? De frică să nu lăcrimez, „copilărește”, peste mucavaua măștilor mele de ocazie? De groaza de a nu mai vedea, încă o dată, în jocul flăcărilor întinse peste bulevard, privirile criminale ale „ălora” – priviri de animal de pradă?

N-am coborât, n-am țipat, n-am îngenuncheat, n-am urlat, n-am înjurat, n-am cerut nimic. N-am făcut nimic din tot ce-am fost în stare să trăiesc atunci; într-o viață teribilă, de numai șapte ore, ca-n cele șapte vieți, rostogolite una peste alta, pe buza disperării, în care am fost copil apoi bărbat, imediat isteric și arogant, dintr-odată curajos, pe urmă îngrozit, paralizat de iminența morții, dement, agorafob și inutil…

SOCIAL Prețurile la Târgul de Crăciun din Piața Universității. Un hot dog cu cartofi și sos cheddar sare de 50 de lei

13:46

ULTIMA ORĂ Statele Unite cer Europei să-și asume apărarea NATO până 2027

13:40

Doar ei, copiii care au murit, au făcut Revoluția. Noi, ceștilalți, i-am însoțit la groapă, ne-am îmbătat la parastas, și i-am uitat. Asta a fost într-o joi…

Acum, doar când bate soarele, ca atunci; ori când ne facem președinți, sau premieri, sau Dumnezeu mai știe ce, ni-i amintim. O oră-două… Apoi, trăim mărunt, la loc.