Cum a devenit Occidentul uncool

Ne arată zilele astea Rusia. Trupele ucrainene trimise să preia controlul în estul țării au început să dezerteze sau chiar să treacă de partea forțelor paramilitare apărute, ca și în Crimeea, de nicăieri.

Cu cine fraternizează? Cu frații lor? Da. Cu frații lor întru eșec.

Cu toții au eșuat în cel mai mare proiect – sau mai degrabă vis – al fostului teritoriu sovietic. Să devină, prin libertate și economie de piață, ca Vestul.

De aceea trupele rusești fără însemne care au invadat țară vecină n-ar trebui să fie o surpriză. În avangarda lor zboară, de mulți ani, cohorte de minciuni și manipulări propagandistice. „Occidentul ne vrea piață de desfacere, Occidentul ne ia libertatea, companiile lor ne vor sclavi, e-urile ne omoară, apa cu bule ne otrăvește…”

Toate astea sunt construcții ideologice ieșite pe șest din laboratoarele FSB-ului. Nu am nici o dovadă când spun asta, în afara eficacității și efectului lor subversiv. Pentru că minciunile estului sunt bine făcute și le miroși mai ales atunci când ai trăit în comunism. Sunt puternice nu doar pentru că n-au mai avut nevoie să se conformeze strâmtei ideologii marxiste. Ci și pentru că rușii au stofă de scriitori. Cu deosebirea că Cehov-ul zilei de azi stă și scrie povești despre cum Edward Snowden e un mare patriot american cu un destin tragic. Karenina, în versiunea cu spioni…

Opera asta de spălare pe creier la scară planetară nu se întâmplă de azi, de ieri. Ci cam de când Putin a sosit la putere hotărât să răzbune ceea ce el vede o rușine a Rusiei: pierderea teritoriilor cucerite de țari.

E fabulos cât de bine a reușit nouă propagandă. Cu mult mai bună decât cea sovietică, ideologia revigorată anti-occidentală se propagă acum chiar cu materialul adversarului: pe net, cu ajutorul unor activiști voluntari, tineri și bine plătiți. Dar nu în bani, ci într-o moneda cu mult mai valoroasă: moneda răzbunării simbolice a săracului împotriva bogatului. A perifericului împotriva celui care ocupă centrul civilizației.

Răzbunarea celui care n-a reușit, ca individ și ca țară, împotriva celor care nu i-au împărtășit eșecul. Ea nu folosește sentimentul înălțător al solidarității celor ce muncesc, ca altă dată, ci ura celor au mai puțin decât vecinul lor. E războiul ideologic al Peugeot-ului contra lui Audi, nu a exploatării omului de către om…

De fapt, ăsta a și fost pariul lui Putin: să-i folosească împotriva Vestului chiar pe marginalii săi. Apoi, și mai bine, chiar vârfurile sale. Să ia nemulțumirea față de slăbiciunea democrațiilor vestice și s-o întoarcă în admirație pentru autoritarismul proaspăt din Est.

Ceea ce vedem acum e reacția la înfrângerea culturală de acum 25 de ani. Atunci generația blugilor și pop din anii 80 a făcut să cadă în genunchi vechea și demodata Uniune Sovietică.

Ei bine, ce se întâmplă acum e reversul medaliei. Rusia a reușit să facă uncool tot ceea ce a înfrânt-o. S-a răzbunat pe blugi și pe McDonalds, pe Madonna și pe Neil Armstrong pe Luna. A înlocuit mândria europenilor de a fi inventat civilizația cu spaima că băncile le-au pus 0,5% în plus la dobânda. A pus umărul la isteria Annonymous, la spaima de spionajul NSA și la toate temele anti-globalizării. Și a făcut asta cu un mic detașament de țintași de elită: trend-setterii și liderii de opinie ai Vestului liberal.

Exact că în anii ’50, cu mică deosebire că acum Occidentul nu-i va judecă niciodată pe trădători. Nu pentru că e slab. Ci pentru că nu mai e sigur.

Iar nesiguranță asta e chiar o armă mai puternică decât cea nucleară. Cu care Rusia a lovit deja.