Cum să recunoști un securist în presă. Curs intensiv de deconspirare în 10 puncte (I)

Suntem un stat eminanmente securistic, atât prin număr, cât și prin atitudinea societății față de acest flagel. Există o fascinație paralizantă când e vorba de acțiunile serviciilor secrete și răspunsul pe care elitele l au la acțiunile lor.

Acum fenomenul apartenenței la serviciile secrete s-a instalat în mai toata presa, inclusiv la primul meu loc de muncă. O excepție este și Radio Guerrilla, un radio care a avut de suferit și a fost inchis doi ani din cauza, ca să vezi, tot a unor acoperiți, un radio care nu are mogul sau acoperiți, unde toți cei care făptuiesc un act jurnalistic au semnat o hârtie prin care își declară notarial neapartenența la serviciile secrete sub incidența a 100.000 de euro despăgubiri.  

Când scriam despre invazia securiștilor în statul drept și în presă, mulți mi-au spus că sunt obsedat de securiști pe care-i văd peste tot. E drept mai sunt ziarișți care confirmă acest aspect.

REACȚIE Kelemen Hunor, după ce a discutat cu premierul desemnat, Luca Niculescu: „Avem încredere că va reuși să formeze o majoritate”

16:39

FLASH NEWS Marco Rubio îndeamnă Rusia să ofere mai multe informații despre alerta epidemiologică de ciumă din Rusia

16:38

Chiar „mândria noastră națională” premiată cu Nobel pentru literatură și care a avut de-a face cu Securitatea și consecințele ei contemporane spunea: „40% dintre cei care se află azi la putere provin din vechea Securitate și se protejează între ei”- Herta Müller, la Târgul de carte de la Frankfurt în 2009. Iar eu spun că alții 40% dintre cei care sunt azi la putere sunt din Noua Securitate și se protejează între ei. 

Practic, noi trăim într-un mandarinat al Securității. Și exact ca în anii comunismului, lumea vorbește azi pe la colțuri cu telefoanele în celelalte încăperi. Și nu pentru că ar avea ceva de ascuns cum ne moralizează imbecilitatea propagandistică din presă a Noii Securități, ci pentru a vorbi exact ce gândesc, cel mai important lucru când discutăm despre libertatea unui individ.

Primele semne au început deodată prin agresiunea unor ziariști împotriva mea. Ca om de investigații am inceput „cherchez la femme”, adică mobilul pentru care, de exemplu, o seamă de jurnaliști tot împrăștiau despre mine tot felul de bârfe cu scop depreciativ. Era pe vremea când trusturile mogulilor trebuiau lichidate, cu excepția celor care se aliniau la politica oficială a statului băsesciano-american. 

Țin minte că la lansarea ziarului Adevărul, președintele Băsescu m-a admonestat că sunt „împotriva lui” pe motiv că avusesem într-o emisiune a lui Robert Turcescu opinia contrară întregului val de păreri „anticorupție”, că președintele avea potențialul unui Putin de Dâmbovița și că Justiția se practică la comandă politico-securistică. Să spui asta în 2006-2007 a fost pentru mine o curată sinucidere.

Iar trusturile Realitatea Tv și Intact au fost atacate, după cum se întrevede azi, cu dovezi și mărturia fostului comanditar suprem, „predestinate” distrugerii și trecerii lor cu forța organelor de forță în tabăra „soldaților Binelui”, cum ii numeau Maior și Coldea pe acoperiții din presă. Cu Realitatea TV au reușit. 

Nu o să le dau numele aici. Îi știu pe majoritatea. Inclusiv pe acei grei, cu care Coldea făcea ședințe săptămânale de instructaj, acei pe care Dan Andronic ii numea în serialul „Noi suntem Statul. Ziariștii cu epoleți”, „baterie de analiști”, pe deplin acoperiți, „printre care și Ion Cristoiu” și pe care patronii îi plăteau și îi plătesc și azi mai scump, pentru că, deh, ei erau și în „misiune pentru țară”. Asta când nu mai puneau Nicu Niro, Pescariu, Iordache sau Vanghelie bani la solda lor. În timp ce ei vorbesc intransingent despre corupție. Confirm ce scrie Dan Andronic in acest serial și numele date. Ei sunt mult mai mulți, iar Dan Andronic însuși a fost unul dintre cei pentru care oameni ai Noii Securități l-au sunat pe Cristian Burci pentru a-l lua la Prima TV pentru departamentul de Știri. Pentru că lucrurile așa stăteau in faza în care Statul nu era încă, de sus până jos, al lor. 

„Băieții” există la cel mai înalt nivel al deciziei în toate trusturile de presă. Și, ca să fie limpede pentru cei care nu înțeleg rostul acestora, sunt noii informatori ai Securității.  Ba chiar unele televiziuni sunt înființate de oameni ai celui mai puternic serviciu secret din România. Azi ei toarnă în numele valorilor euroatalntice și ale multiculturalismului. Nici că se poate mai nobil de-atât, isn’t it!!? 

În afară de momentele când primesc ordine să atace vreun dușman la „valorilor”.

Iată un dialog între jurnaliștii Mihai Voinea și Cristian Delcea și Ion Cristoiu, cel care se declară „comunist” și care le dădea disidenților la „Scânteia Tineretului” rubrici de defulare la sfatul Securității

(„Adevărul” pe 21 septembrie 2015):

„ -Ați avut în redacție ziariști asupra cărora aveați bănuieli că sunt agenți acoperiți ai serviciilor?

– Sunt sigur că în redacție am avut mulți ofițeri acoperiți. Mă sunau pe mine „băieții” și mă rugau: „Știți, am vrea nu știu ce, în cazul cutare să dăm cutare”. Și eu spuneam: „Păi, nu pot să mă duc la un redactor să-i spun «fă asta!»”. Și zice: „Spuneți-i lu” X”. Și îi ziceam lui X: „Bă, sună la numărul ăsta!”. „Aha, aha”, răspundea X. Și suna.

– Nu vă temeați că acești ziariști acoperiți pot deturna politica ziarului în funcție de telefoanele „băieților”?

– (…) Sigur că în spatele unei informații pe care ți-o dă cineva se ascunde o manipulare, că urmărește ceva. Important e ca acea informație să fie corectă.

– Nu mai conta cum a fost obținută.

– Era foarte important ca eu să nu fiu luat prin surprindere”…

Vă prezint „Grila Simptomatologică” pe care eu o folosesc în a depista „alienii” de presă, înainte să verific prin mijloace jurnalistice la unități (SRI, SIE, DGIA, DGIPI, SPP, DNA) dacă intrusul este în slujba, nu-i așa, a Securității Naționale:

1. Sunt foarte agresivi la adresa jurnaliștilor care au alte opinii decât cele oficiale(la această oră există un război fără precedent in istoria postdecembristă) între entități de presă. Lor li se datorează.

2. Pentru ei nu există abuzuri ale serviciilor secrete sau ale DNA. Nu există dosare contrafăcute. Ei luptă cu patos revoluționar pentru curățirea societății de elemente corupte. Nu fac anchete despre asta. Nu scriu despre asta. Nu există abuzurile ale organelor de forță sau ale protejaților lor.

3. Nu comentează niciodată negativ creșterea apocaliptică din ultimii 15 ani a bugetelor serviciilor ce a adus România pe primele locuri in lume la numărul de angajați și bani cheltuiți pt securitate pe cap de locuitor.

4. Migrează de la un ziar/teve la altul în funcție de ordin și de obediența patronatului(vezi trecerea unui contigent de ziariști de la Evz la RL)

5. Nu folosesc niciodată, nici public, nici în privat, conceptul de „Poliție Politică”. Ei asta fac, nu jurnalism in slujba agendei cetățeanului.

6. Sunt adepții fanatici ai legilor Big Brother și atacă orice persoană publică care li se opune din motive constituționale( gen: „drepturile sunt un lux”)

7. Sunt adepții folosirii tuturor mijloacelor ilegale de a elimina corupția și dușmanii aliaților noștri strategici.

8. Targetul lor este clasa politică și în special PSD. Toți cei care au potențialul de a încropi cu rușii, fie doar și o relație comercială, sunt dușmanii țării.

9. Vorbesc despre libertățile individuale și constituționale în genul stahanovist: „Nu ai nimic de ascuns, nu ai nimic de obiectat la ilegalitatea ascultărilor”

10. Reneagă vehement orice fel de dezvăluire a celor din sistem despre Sistem, după logica sofistic-securistică : „Nu este credibil un om care are dosare(Fie vorba-ntre noi, 90% dintre dosarele DNA sunt făcute pe denunțurile oamenilor care au dosare)

PS. Ah, uitasem să vă spun că mulți dintre ei(în special cei pe deplin acoperiți) primesc leafă de la unitățile angajatoare. Pentru categoriile de rang inferior primesc slujbă după tipicul descris mai sus. (va urma)