Dacian Cioloș, un caz de decență

Nu e posibil să-ți spună toată lumea că ești beat – milioane de români, Europa, prin raportul MCV, SUA, prin vocea ambasadei Americii la București -, iar tu, Parlament discreditat, să vii, să bați cu pumnul în masă, și să mai ceri un rând de democrație cu sifon.

Nu e posibil să te interpui între legea „scrisă” chiar de tine și aplicarea ei, în funcție de conjunctura creată de propriul tău guvern, de angajații acestuia, de interesul politic, la urma urmei.

Nu se poate atâta fățărnicie, încât să vii, luni, în Parlament cu o lege care încearcă să bage pumnul, până la amigdale, în gura presei, și marți să ameninți guvernul că-l dai jos, dacă nu se luptă pentru libertatea de exprimare.

EXCLUSIV Cum explică Dumitru Dragomir „fenomenul” Călin Georgescu: Dacă îl mai țin o lună arestat, va fi președinte

07:00

EXCLUSIV Gândul publică motivarea în cazul arestării lui Alexandru Toader. Ce gesturi de „prădător sexual” ar fi făcut fiul fostului ministru al Justiției

06:15

Nu se poate să o iei, mereu, de la capăt, „băgându-te” între Justiție și aleșii neamului – transformați în vătafii lui -, chemați în justiție.

Atât Mădălin Voicu, cât și Nicolae Păun – tot așa cum s-a întâmplat cu Ponta, cu Vosganian, și cu mulți alții – au afirmat, cu vehemență, că sunt nevinovați. Care sunt, atunci, resorturile pentru care parlamentarii se fac scut în jurul unora și arcuri cu săgeți împotriva altora?!

Sigur că abuzul de reținere și arest preventiv – despre care am mai vorbit aici -, practicat în 99 la sută dintre cazuri, trebuie stopat, mai ales în situațiile non-violente, dar pentru asta este nevoie de o lege limpede, clară ca lumina zilei, spre a nu mai lăsa loc la interpretări.

Dar acum, până atunci, legea trebuie să fie aceeași pentru toți, nu aplicată pe ochi frumoși.

Mai ales, nu se poate să menții societatea într-o stare de permanentă tensiune, prin acțiunile tale de parlamentar incorect și ipocrit, prin instituirea de măsuri aplicate potrivit bunului tău plac.

Din acest punct de vedere, cazul Intact este cât se poate de elocvent: politicul, din interes și de teamă, a creat o situație, pe cât de incorectă, inițial, pe atât de bulversantă, astăzi, prin consecințe.

După ce statul român a intrat, în urma unei hotărâri judecătorești, în urmă cu doi ani, în posesia câtorva imobile, aparținând, prin societățile sale, lui Dan Voiculescu, guvernul României s-a dovedit total dezinteresat de recuperarea prejudiciului stabilit prin actul de justiție.

Din motive lesne de înțeles, fostul premier, Victor Ponta, a pus batista pe țambal, lăsând lucrurile să plutească în derivă, sugerându-i și președintelui ANAF să-și vadă de treburile lui – cum ar fi: adversarii politici, media incomodă, IMM-urile, piețarii, zarzavagiii și câteva unități de angro, pentru a-i da peste degete lui Boc, tăietor de panglici la Dragonul Roșu și alte chinezării.

În aceste condiții, Antenele au rămas pe loc, în consecința faptului că nimeni nu le-a cerut să evacueze sediul „în termen de cinci zile” – o măsură, totuși, greu de îndeplinit într-un astfel de caz -, așa cum spune Cioloș că sună legea.

Sincer, cine ar pleca, de bună voie, din vechiul sediu, câtă vreme statul nu i-o cere?! Mai mult, câtă vreme nimeni nu răspunde nici da, nici ba, unor notificări adresate direct instituțiilor conduse de guvern, cu privire la posibilitatea rămânerii în vechiul sediu.

Astfel, s-a perpetuat o situație perfect ambiguă, creată de factorul politic, până astăzi, când, conștient fiind de consecințele pe care le va crea gestul său „surprinzător”, fostul șef al ANAF, demis de noul guvern, a hotărât să se răzbune, trimițându-și armata să aplice legea cu tam-tam, la aproape doi ani de la decizie.

Continuarea, cum spuneam, era de așteptat: în primul rând a fost acuzat, și pe bună dreptate, circul făcut de desantul ANAF, complet lipsit de sens; apoi, termenul de evacuare, lipsit, și el, de realism într-un astfel de caz; trei, prin consecință, guvernul a fost acuzat de toți cei interesați în plan politic, că lasă instituția susmenționată să se comporte anticonstituțional, anulând – ca o consecință a situației date – dreptul presei la libera exprimare – și măcar pe o anumită perioadă de timp.

Chemat în Parlament să dea explicații, premierul Cioloș s-a dovedit a fi, de această dată, singurul elev rațional din întreaga clasă politică – de departe mai democrat decât președintele Iohannis, care pare, în acest caz, deviat de la linia statului de drept.

Cioloș a spus așa: „Am condamnat și condamn modul în care s-a acționat și i-am atras atenția președintelui interimar al ANAF și în această dimineață asupra faptului că aceste reflexe care în niciun caz nu au fost câștigate de ANAF în timpul mandatului acestui Guvern, aceste reflexe trebuie să dispară nu doar de la ANAF, ci din toate instituțiile statului care lucrează cu cetățeni pentru că e vorba în primul rând de respect. (…) Dar, una este modul în care au acționat, și pe care îl condamn, și un alt lucru este substanța și fondul pe care ANAF a acționat. (…) Cel care este în cauză are dreptul, conform legii, să conteste solicitarea ANAF (de evacuare), dacă crede de cuviință, deci nu se pune problema acum ca în cinci zile Antenele să părăsească clădirea respectivă, însă procedura trebuia începută pentru că lucrurile trenează de mai multe vremuri”, a spus premierul Cioloș, arătându-și astfel interesul și disponibilitatea pentru rezolvarea crizei. Totodată, acesta le-a amintit senatorilor că doar ei pot modifica legea care prevede vânzarea imobilului ca singura formă de valorificare a activelor confiscate, întrucât CCR a declarat neconstituțională o ordonanță de guvern, care prevedea o modificare în acest sens.

Iată, deci, cum politicul creează probleme, agitație, tensiuni sociale – motive de a scoate lumea în stradă -, scandal mediatic, populism parlamentar și prezidențial.

Este esențial să înțelegem că legea trebuie aplicată, dar nu cu isterie, cu circ și cu scandal, ci cu demnitate, în litera și spiritul ei.

PS. Reamintesc că, nu de foarte mult timp, s-a mai închis, în ciuda textului Constituției, o televiziune. Anume OTV. Fapt despre care am mai scris, atunci când nu prea mulți se agitau pe temă. Iar asta, nu pentru că mi-ar fi fost drag Dan Diaconescu sau televiziunea lui, ci din același motiv: suprimarea unei instituții media – mai ales atunci când este dictată de interese politice – nu poate fi justificată.

Iar Victor Ponta nu s-a dat în lături de la a încerca să facă din închiderea unor televiziuni, ziare și reviste incomode, o practică, pe timpul guvernării sale  

Sper ca, odată înțeles faptul că, potrivit Constituției, instituțiile media nu pot fi închise de nevrozele unor guvernanți, să ne vedem și auzim, cu bine. 

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK – MARIAN SULTĂNOIU