De ce se bucură atât de tare grecii că au picat cu România

La ce noroc are Pițurcă sigur cădem cu Grecia. Puteau să jure milioane de fani ai Naționalei, după ce experții în fotbal românesc au stabilit că acesta este cel mai slab adversar. Și, teoretic, este slab, în sensul de accesibil – mai ales dacă te gândești că puteam juca cu Portugalia, Croația sau Ucraina – dar simpla tragere la sorți nu ne garantează calificarea la Mondiale. Și Slovenia era cel mai slab adversar la baraj, într-o vreme în care aveam o Națională chiar mai valoroasă decât cea pe care o are Pițurcă acum, și tot am rămas acasă.

„Defectul” barajului este că sunt doar două meciuri și nu ai voie să greșești. O să se joace urât, cu frică, la mica ciupeală, iar grecii sunt experți din acest punct de vedere.

În zece meciuri din grupe au primit doar patru goluri, trei dintre acestea într-un singur meci, și au pierdut calificarea directă la golaveraj. Pentru că, preocupați cu apărarea, nu s-au obosit să înscrie și așa se face că mai toate meciurile lor au fost câștigate cu 1-0 (cinci din cele opt victorii), unul cu 2-1 și de două ori 2-0, dar acasă, cu Lichtenstein și Lituania. În dubla cu Bosnia, singura care a contat din această grupă, grecii au luat un singur punct, după 1-3 în deplasare, 0-0 pe teren propriu, și așa au ajuns la baraj.

Acum, în Grecia, presa este în extaz. Se pare că și ei și-au dorit să joace cu România, poate și pentru că nu țin cont de statistică.

În ultimul meci cu Grecia, jucat acum aproape doi ani, un amical în Austria, am câștigat noi cu 3-1, iar din cele 30 de meciuri jucate în istorie, ei au câștigat de cinci ori. Ultima „dublă” oficială s-a jucat în ”88 și ”89, în preliminariile CM din 1990, și atunci am câștigat cu 3-0 pe teren propriu și am făcut un 0-0 în deplasare.

Cifrele sunt toate de partea noastră, dar problema cu statisticile este că se referă mereu la trecut, niciodată la prezent și cu atât mai puțin la viitor. Degeaba i-am bătut noi pe unde i-am prins în ultimele 5-6 decenii, pentru că este suficient să câștige ei la mijlocul lui noiembrie pentru ca noi să mai stăm încă o dată acasă.

Acum, fotbalul românesc a ajuns să-și joace viitorul într-un baraj cu Grecia, pentru că, dacă nici acum nu ne calificăm, la cum arată Naționalele de juniori, tineret și copii ale României, probabil că o să așteptăm decenii până când o să mai fim atât de aproape de un turneu final de Mondiale.

Asta dacă nu cumva, între timp, lipsită de banii de la FIFA și UEFA, Federația Română de Fotbal nu dă faliment.