“Dezbaterea privind tehnologia 5G nu ar trebui să devină un referendum despre Președintele Donald Trump”

După decizia Marii Britanii de a nu exclude Huawei din proiectele de construcție a infrastructurii de telecomunicații, ci doar de a restricționa accesul gigantului chinez, pe 13 februarie, Franța a anunțat, prin vocea Ministrului Economiei și Finanțelor, Bruno Le Maire, cam același lucru: compania Huawei nu va fi exclusă, dar ar putea fi supusă unor restricții, Parisul rezervându-și dreptul de a da prioritate operatorilor europeni. Acum se așteaptă decizia Germaniei. Va fi aceasta mult diferită de cea britanică sau franceză?

Izolarea – cea mai proastă variantă în actualul context internațional

Decizia Germaniei era așteptată de săptămâna trecută, dar, potrivit Reuters, cancelarul german caută o amânare până la sfârșitul lunii martie, sperând la o armonizare a pozițiilor la nivel european cu ocazia Consiliului din luna respectivă. O armonizare s-a căutat deja la nivel la nivel franco-german cu ocazia ședinței comune din 12 februarie între comisiile de politică externă ale Deutsche Bundestag și Assemblée Nationale; comunicatul dat publicității după ședința comună preciza: “vom avea o inițiativă franco-germană care să prefigureze o soluție comună la nivel european în ceea ce privește tehnologiile de vârf din domeniul telecomunicațiilor”. Potrivit aceleiași analize Reuters, Angela Merkel s-a poziționat deja împotriva excluderii companiilor individuale și a “izolării în actualul context internațional” și și-a manifestat preferința pentru “cerințe de securitate stricte”.

Angela Merkel este prinsă între opțiunea exprimată de o aripă semnificativă a propriului partid, Uniunea Creștin Democrată și de partenerul de coaliție, Partidul Social Democrat – aceea de excludere a Huawei de la licitațiile pentru infrastructura 5G a Germaniei – și opțiunea exprimată de marii operatori germani din domeniul telecomunicațiilor. Aceștia din urmă se declară împotriva unei excluderi a Huawei dintr-un motiv foarte concret: infrastructura 5G se edifică pornind de la cea 4G care, în cazul Germaniei, se bazează pe componente furnizate de Huawei și/ sau ZTE. Prin urmare, efortul de înlocuire a componentelor chineze ar crește exponential costurile investiției; aceasta fără a mai ține cont de faptul că tehnologia pusă la dispoziție de Huawei este oricum mai ieftină decât ce pot oferi principalii competitori, Eriksson și Nokia.

Presiunea care apasă pe umerii cancelarului german crește și ca urmare a depedenței economiei germane, în special a industriei producătoare de mașini – coloana vertebrală a întregii economii – de imensa piață de desfacere chineză. În plus, Germania s-a “evidențiat” de fiecare dată în nemulțumirile exprimate de Președintele american cu privire la dezechilibrele comerciale transatlantice. Să ne amintim doar momentul aprilie 2018 când Donald Trump i-ar fi mărturisit Președintelui Macron că “nu mai vrea să mai vadă Mercedes-uri și BMW-uri circulând pe 5th Avenue” (celebru bulevard din New York, n.n.).

Sondajele realizate, de exemplu, de Pew Research Center indică, în mod constant, un nivel scăzut de încredere al opiniei publice germane în actualul Președinte american (aproximativ trei din patru respondenți își exprimă neîncrederea în Donald Trump). Mai mult, această neîncredere pare să influențeze și raportarea la relația bilaterală: 64% dintre germani consideră relația cu SUA ca fiind una proastă, în timp ce 75% dintre americani apreciază această relație ca fiind bună (pentru ambele rezultate – încrederea în Președintele american și relația bilaterală, datele sunt la nivelul anului 2019).

Procurorul general american propune crearea unui gen de Huawei transatlantic

Cum era de așteptat, decizia Marii Britanii a stârnit reacții puternice de cealaltă parte a Atlanticului, sperându-se la o revenire. Din relatările de presă care au urmat, precum și din declarațiile făcute de speakeri britanici în cadrul unui eveniment organizat recent la București de New Strategy Center, guvernul de la Londra își va menține, cel mai probabil, opțiunea.

Din partea americană, au apărut acuzații și mai explicite, și mai grave, dincolo de cea generală cu privire la cooperarea dintre Huawei și statul chinez, anume implicarea companiei tehnologice în acțiuni ilegale: “înșelăciune și acțiuni conspirative în vederea furtului de secrete comerciale”.

Tot în această perioadă, procurorul general al SUA, William Barr, a lansat ideea că ar fi bine ca SUA și aliații lor să preia pachetul majoritar al companiilor Nokia sau Ericsson pentru a ține piept competiției din partea gigantului tehnologic chinez. Argumentul aflat la baza acestei propuneri fiind acela că “în cazul în care China își consolidează supremația asupra tehnologiei 5G, va fi capabilă să exploateze de una singură oportunitățile care decurg dintr-o serie fabuloasă de tehnologii emergente”; concluzia procurorului general al Americii: “riscul de a pierde bătălia cu China în privința tehnologiei 5G ar trebui să aibă prioritate în fața altor considerente, indiferent de natura acestora”.

În mod paradoxal sau ironic, ideea ca SUA – sau un consorțiu de companii americane și ale altor state aliate – să preia pachetul majoritar al operatorilor europeni din domeniul 5G i-ar transforma pe aceștia exact în tipul de companie de care se plânge SUA, adică o companie afiliată în mod explicit statului, chiar controlată de către acesta. Probabil este o ironie care i-a scăpat înaltului oficial american, sedus fiind de ideea, corectă, de altfel, că, dacă ar fi să îmbrățișăm teza Războiului Rece tehnologic, unii dintre principalii actori implicați ar fi (și) eventuali giganți tehnologici transatlantici.

O altă sursă de paradoxuri sau, dacă vreți, de dificultate, este dată de faptul că, nu de azi, de ieri, Comisia Europeană se află în război fățiș cu giganții tehnologici de peste Ocean, impunându-le amenzi, stabilind regulamente, chemându-i la audieri; fie din motive că nu plătesc suficiente taxe, fie din motive că abuzează de poziția de monopol. În condițiile apelurilor europee privind “suveranitatea tehnologică”, ne putem oare imagina că o astfel de confruntare mai veche ar înceta pentru a crea o situație de mega-monopol în domeniul tehnologiei 5G?

“Am fi foarte nefericiți dacă ar trebui să alegem între SUA și China”

Revenind la propunerea procurorului general William Barr, care sunt “celelalte considerente”, cele care ar trebui să pălească raportat la riscul ca bătălia pentru supremația 5G să fie câștigată de China?

Evident, este vorba despre considerente comerciale și economice. Așa cum am amintit, decizia care o așteaptă pe Angela Merkel nu este tocmai una simplă. Iar faptul că discuția transatlantică are loc în termeni binari, “ori/ ori”, “alb sau negru”, ai unei alegeri clare și definitive, pare să adauge niveluri de complexitate. Este ceea ce, în istoria recentă, Germania a evitat, urmându-și, cu pricepere și pragmatism, interesele.

Într-un interviu acordat CNN în octombrie 2019, premierul din Singapore, Lee Hsien Loong declara: “cele mai multe țări din Asia ar fi foarte nefericite dacă ar trebui să aleagă între America și China, și o astfel de alegere ar fi dureroasă […]. Pentru toți aliații SUA din regiune – Japonia, Coreea de Sud, Filipine, Australia, Noua Zeelandă, Thailanda – China reprezintă principalul partener comercial. A le cere să aleagă echivalează cu o punere la zid”.

Este situația aliaților din Europa diferită de cea a celor din Asia? Cel mai probabil, da. Și nu avem de-a face cu o problemă strict tehnologică, nici cu una strict comercială, ci cu o problemă politică și geopolitică.

În cazul Germaniei/ Uniunii Europene, este greu, dacă nu chiar imposibil de izolat dezbaterea despre 5G și Huawei de relația transatlantică. Un editorial recent adresa îndemnul ca dezbaterea din Germania cu privire la tehnologia 5G să nu devină un referendum cu privire la Președintele Trump. Dar poate fi evitată această pantă? Mai poate fi dată înapoi opinia publică despre care am vorbit? Își propune cineva așa ceva?

Să ne amintim ce spunea sociologul german Ulrick Beck în cartea “German Europe”, publicată în 2013: cancelarului german îi este mai frică de propriii alegători decât de Președintele american Barack Obama”. Repetăm, aprecierea lui Ulrick Beck era formulată în 2013, cu referire la Președintele Obama, nu în 2019 sau 2020, cu referire la Președintele Donald Trump.

Editorial semnat de profesor universitar doctor Alina BÂRGĂOANU