„Fiecare mamă e aidoma lui Moise”

Mâine, Fericitul Giovanni Battista Enrico Antonio Maria Montini (Papa Paul al VI-lea) va fi canonizat.

Nu cred că s-ar fi simțit foarte confortabil să afle asta. A fost de o modestie patologică.

În 1963, la începutul celor șaiseprezece ani de pontificat, observa cu smerenie: „Probabil că Dumnezeu m-a chemat la această slujire, nu pentru că aș avea vreo aptitudine ori pentru ca să conduc și să salvez Biserica de greutățile curente, ci ca eu să sufăr oricât de puțin pentru ea și ca să fie clar că El, nu altcineva, o conduce și o salvează”.

Am scris mult despre autorul Enciclicei Humanae Vitae, cel care a continuat și încheiat Conciliul Vatican II.

A fost unul dintre cei mai lucizi Suverani Pontifi din istorie, un spirit profund analitic. Unii l-au considerat, pe nedrept, șovăielnic.

Imaginea cea mai pregnantă a slujirii sale e îmbrățișarea frățească cu Patriarhul Atenagoras, la Ierusalim, în 1964, urmată de ridicarea reciprocă a anatemelor aruncate în 1054.

Papa Montini ne-a oferit celebrul memento: „Cineva ar trebui să ne atragă atenția, chiar de la începutul vieții noastre, că suntem pe moarte”.

Și tot el a adus mamelor cel mai frumos omagiu: „Fiecare mamă e aidoma lui Moise – nu intră în țara făgăduită. Pregătește o lume pe care nu va apuca s-o vadă.”

Poporul de credincioși care va fi prezent mâine, în Piața Sfântului Petru, la canonizare, trebuie să știe că fostul Papă Paul al VI-lea și-a vândut tiara („a lui trei coroane puse una peste alta”, cum spunea Eminescu) și a împărțit banii săracilor.