Generația politicienilor de după revoluție ar fi trebuit să crească „vârfuri”, dar a născut monștri

15 iulie 2008. Dan Andronic, directorul Multimedia Political Communication, (companie de publicitate care se ocupa de campania electorala a PNL): „Viitorul cost al campaniei din toamnă se va ridica la 450 de milioane de euro. Bani se găsesc întotdeauna. Cred că pentru un candidat suma ce va fi cheltuită va fi undeva în jurul valorii de 200.000 de euro. Înmulțiți aceasta suma cu patru sute și ceva de parlamentari. Eu mă bucur. Este o oportunitate pentru toate firmele de publicitate”.

 14 septembrie 2010.

Varujan Vosganian, fost ministru de finanțe al PNL fost președinte al Uniunii Forțelor de Dreapta (UFD), într-un articol publicat pe site-ul vosganian.ro: „Sorin Vântu a dat niște bani la UFD, banii au fost transferați prin bancă, făra intenția cuiva de a ascunde acest lucru, acum mai bine de zece ani. Probabil ca Sorin Vântu a finanțat mai toate partidele din România”.

ACTUALITATE Crin Antonescu: „Trebuia ca cineva să-i aranjeze lui Nicușor o întâlnire privată cu Trump. Vizita Mirabelei în SUA nu era un eveniment de mediatizat”

23:00

CONTROVERSĂ Kremlinul restricționează rețelele VPN. Singura fereastră a rușilor către lumea exterioară este închisă

22:39

 28 iulie 2016. Traian Băsescu, fost președinte al Româmâniei: „Nu vă supărați, dar nu. Oricât război am avut cu el, nu cred că Tăriceanu ar putea lua un milion. Să fi fost o sponsorizare la partid, asta e altceva.”

 Anul 2004. Nicolae Văcăroiu, președinte al Senatului, undeva spre sfârșitul sesiunii de primăvară, adresându-se reporterilor care-l așteptau să comenteze un caz de corupție: „Ce se întâmplă domnilor?”

La 12 ani de când Văcăroiu (care apoi s-a angajat la SOV) își învârtea ochii mirați pe deasupra pădurii de reporteri strânși în fața Sălii de Marmură din clădirea vechiului Senat, întrebarea e aceeași: Ce se întâmplă domnilor?

De la „Probabil că Sorin Ovidiu Vântu a finanțat mai toate partidele” (Vosganian – 2010), până la „Nu cred că Tăriceanu ar putea lua un milion. Să fi fost o sponsorizare la partid, asta e altceva” (Băsescu 2016) nu rămâne decât o atingere de palmă, iar fostul președinte știe asta. În fond, protejata domniei sale Elena Udrea aducea bani la partid din șpăgi cu sacoșa.

Reținerea lui Bogdan Olteanu, vicepreședinte al BNR – una dintre cele mai importante 100 de poziții publice din România – într-un dosar nou în care este implicat SOV este cea mai neșteptată și gravă lovitură pe care o primesc liberalii – în oricâte aripioare or fi împărțiți și acum – de la revoluție încoace. „Prin noi înșine” se face dintr-odată pumn de țărână la picioarele unei statui sfărâmate și pune dureros sub semnul întrebării politica unui întreg fost guvern în care prim-ministrul este suspectat de corupție.

Olteanu, în PNL, era o figură luminoasă. Ambițios și cu o inteligență ascuțită. La 33 de ani era ministru, la 35 de ani ajungea președinte al Camerei Deputaților, iar la 38 de ani era deja viceguvernator al BNR. Prin forțe proprii? Câți oameni ambițioși nu și-ar dori o astfel de carieră? O sincopă în această fulminantă ascensiune: în 2008, când avea 37 de ani și era doar președinte al Camerei Deputaților, i s-a părut că are buzunarele cam goale.

Destinul lui seamănă cu cel al altui ambițios, Victor Ponta. La 29 de ani acesta din urmă era secretar de stat, la 32 de ani era ministru și, la 39 de ani, prim-ministrul României. Prin forțe proprii? Câți oameni ambițioși nu și-ar dori o astfel de carieră? O sincopă în această a doua fulminantă ascensiune: prin 2007 – 2008, când avea spre 35 de ani și era doar avocat, i s-a părut că are buzunarele cam goale.

Sub umbrele de frunze de brusturi, politica României a construit cariere fulminante. Dar brusturii iubesc nisipul și toate carierele constuite la rădăcini de brusturi putrezesc asăzi sub ploile de vară, odată cu rădăcinile care se descompun.

Olteanu, Ponta, Șova, Vâlcov, Udrea, Fenechiu, generația politică ce trebuia să fi preluat România și s-o fi împins măcar cu un pas spre bine este și cea care-i semnează gravul eșec. Nimic durabil nu se poate construi pe nisip, dar nisipul se întinde și deșertul a cuprins toate instituțiile – parlament, guvern, școală, spitale, ANAF, BNR.

De înțeles, într-un fel: cum să înveți morală de la profesorul care-ți spune că nu e frumos să iei șpagă doar pentru tine, dar dacă dai și la partid e altceva?

Sunt mulți în România care și-au vândut sufletul pentru bani, inclusiv lui SOV.

Dar acești oameni tineri, cei de mai sus, încă au avut șanse imense să lase o urmă în istorie. Nu o vor regreta. Nu au conștiința finitudinii timpului lor și a ființei lor.

Iulian Anghel este editor al Ziarului Financiar