„Hai, dă-mi un cap în gură, ce faci?!” Și dacă polițistul nu pleca…

Ei bine, noi nu avem aceeași senzație de instabilitate pe care a resimțit-o organul de poliție, în 2008 – aflat într-un dialog atins de aripa dilelii, cu Dan Șova -, când spunea: „Mie mi se fâlfâie…

Sigur, incidentul e vechi, unii spun chiar că, și dacă a existat vreo abatere de la lege, cu consecințe penale, pedeapsa respectivă s-a prescris deja, dar totuși nouă nu „ni se fâlfâie” de Șova.

Și nu vorbesc aici de „carismaticul Șova”, uns cu mirul lui Dumnezeu, și alunecos, în consecință, prin meandrele justiției, ci de modelul politic „Șova”: obraznicul, arogantul, ba, mai mult, antisocialul cetățean propus de partide și ales de nației, pentru a fi reprezentantul comunității din care (chipurile) vine, spre a-i apăra interesele în Parlamentul României – personaj din aceeași clasă de producție cu „pugilistul” Cristi Boureanu.

Dacă l-ați uitat pe Dan Șova, vi-l readuc în memorie, în doar câteva cuvinte: este omul lui Ponta, susținut și promovat de fostul lider PSD, atât în partid/Parlament (senator), cât și în guvernul pe care l-a condus (ministrul Transporturilor), certat cu legea, după cum spune DNA, uns cu mirul sfințit al spălării păcatelor lumești, ingredient asociat luptei parlamentarului cu Justiția. Clonțos, arogant, insignifiant.

MARIUS TUCĂ SHOW Valentin Stan: Marco Rubio a declarat că știu poziția Rusiei în Venezuela, dar Rusia lucrează cu America

06:30

ACTUALITATE Valentin Stan: Americanii spun că n-au invadat nicio țară, doar au extras un infractor dintr-un loc „neprietenos”

06:00

Ei bine, astăzi a apărut pe pagina de Facebook a „martorilor protejați/ignorați” un filmuleț în care îl putem urmări pe Dan Șova, în Predealul anului 2008, într-o comedie neagră, în care se luptă cu un grup de polițiști-comici, doar pentru că oamenii legii, ajunși la fața locului, l-au întrebat – atenție! – de ce a tras cu bile colorate (paintball) în trecători nevinovați, aflați la promenadă în numita urbe.

Spectacolul pe care îl organizează Șova (momentul acela când limpezimea minții te face să-ți înțelegi, pe deplin, rolul de vânător de oameni) este maximum de penibil pe care l-a produs un mini-politician.

Pentru că și-au permis întrebarea, organelor li s-a cerut de către anchetat să se legitimeze, imediat, acesta aflându-se la fața locului în calitate de proaspăt ales al neamului sau de politician, pur și simplu.

Polițiștii n-au dorit să execute comanda, ba, mai mult, i-au învederat politicianului că „li se fâlfâie” de persoana acestuia, aflat, vizibil, în vârf de criză.

Șova: „Păi, ați venit șapte oameni pentru un nebun?! Nu aveți ce face?”.

Polițistul (în altă reprezentare decât cea din cazurile „Boureanu” și „medicul-director”): „Nu, nu avem!”.

Șova (către un cameraman-amator): „Auzi, n-au ce face!! Vino aici și filmează-l când spune că nu mai are altceva de făcut!”. Apoi, către apărătorul legii: „Dă! Hai dă-mi una! Dă-mi una în față! Hai, dă-mi un cap în gură, ce faci?!”.

Polițistul, abia scăpat din mâinile anchetatului, perplex, în timp ce-și face una-două cruci cu limba-n gură: „Pleacă domnule de aici! Ești dumneata cel mai tare, ce să spun! Mie mi se fâlfâie de dumneata!”, zice, și se urcă, iute, în mașină de serviciu.

În loc să ia, în serios, declarațiile „împușcaților”, să-l legitimeze pe „Hunter-Șova”, să-i pună cătușe, să-l urce și pe el în mașină, și să-l ducă la secție, își face curaj s-o-tindă! Măcar pentru ultraj, dacă nu și pentru vânătoarea de oameni în sezon de prohibiție ar fi trebuit Dan Șova să dea socoteală. Dar oamenii au pus batista pe țambal.

Dincolo de glumă, înțelegeți povestea?! Înțelegeți ce fel de oameni au condus țara și cum a ajuns ea acolo unde se află?! Și nu vă încântați că din modelul acesta au fost puțini! Doar pe ei, doi-trei, ni i-a înfățișat întâmplarea!