Hemingwayul Twitterului – cu carabina la tâmplă

Întâi, demiterea directorului FBI. Ar fi avut tot dreptul s-o facă –   FBI e parte a puterii executive și răspunde în fața președintelui – dar, firește, nu în interes propriu. Dând impresia că-l demite ca scape de presiunea investigației asupra amestecului Rusiei în campania electorală, a suflat în pânzele celor care au comparat înlăturarea fără preaviz a lui James Comey cu „masacrul de sâmbătă seara” al lui Nixon – debarcarea  procurorului Cox.

Când, a doua zi, jurnaliștii prezenți la Casa Albă ca să relateze despre vizita ministrului rus de Externe (însoțit de ambasadorul Serghei Kislyak, „capul răutăților”) n-au fost primiți, iar apoi în Biroul Oval au dat peste Secretarul de Stat al lui Richard Nixon, vulpoiul Kissinger, fandacsia – gata:  „Watergate!”, „Impeachment!”. De ce se afla nonagenarul în proximitatea lui Trump? Fiindcă (v-am atras atenția de multă vreme), îl consiliază pe președintele Americii, iar în mod special în relația cu Putin face oficii de intermediar. 

RELIGIE Hramul Mănăstirii Pantocrator: Evenimente liturgice dedicate Sfintei Mironosițe Maria Magdalena, ocrotitoarea lăcașului

13:26

ECONOMIE Un fost ministru de Finanțe îl acuză pe Bolojan că a împrumutat România mai mult decât oricare premier din istorie

13:20

Între timp, reprezentanții Casei Albe se încurcau în minciuni, deși adjunctul Procurorului General, Rod Rosenstein, produsese cea mai solidă și altruistă motivație a demiterii: manipularea publică de către șeful FBI a anchetei privitoare la contul privat de e-mail și serverul doamnei Clinton, în campania electorală. 

Apoi a intervenit însuși Donald J. Trump, contrazicându-se de trei ori în trei zile. A urmat interviul de 31 de minute acordat lui  Lester Holt de la NBC. Acolo, Hemingway-ul Twitter-ului, cum îi place să-și spună, și-a dus carabina la tâmplă. Întrebat dacă se află sub investigație, a recunoscut că l-a întrebat în trei rânduri despre asta pe James Comey iar acesta ar fi negat. N-a scăpat ocazia să-l facă pe șeful FBI fanfaron, dar și să declare efuziv: „I am a big fan of the FBI! I love the FBI!”. A ținut și să se audă: „N-am investiții în Rusia, nici una. N-am vreo proprietate în Rusia. Mulți au crezut că dețin clădiri de birouri în Moscova. N-am…”.

Și fiindcă îi place să acționeze în stil mare, Donald J. Trump și-a mai pus o dată carabina la tâmplă, cu câteva ore în urmă, pe Twitter, amenințându-l public pe demis: „James Comey ar trebui să spere că nu există înregistrări ale conversațiilor dintre noi înainte de a începe să sifoneze către presă”.

(Analiștii politici ai lui Dughin au dat năvală să arate că demiterea intempestivă a lui James Comey a amânat… lovitura de stat pregătită de serviciile secrete!).

Pentru demiterea directorului FBI, președintele Statelor Unite nu poate fi pus sub acuzare. În principiu, e greu de pus sub acuzare, cu Congresul majoritar republican. (Dacă s-ar ajunge la suspendare, ar însemna ca măruntul vicepreședinte Pence să îi ia locul până la alegerile din 2020).

Însă, prin reacțiile autoincriminatoare post-demitere, Donald Trump își apropie periculos degetul arătător de trăgaci.