Infamul ECRIS, chemat în judecată

Infamul ECRIS, chemat în judecată
Publicat: 20/03/2013, 17:23
Actualizat: 29/07/2014, 21:58

Poate le-a păcălit cineva pe judecătoarele Viorica Dinu și Antonela Costache ori poate s-au inspirat din NCIS, Anchetă militară. În film, agentul Gibbs, când are o discuție strict confidențială, își cheamă interocutorul în lift și oprește între etaje. Doamnele sau sfătuitorul lor or fi crezut că scenariul e rupt din realitate, iar șmecheria funcționează și la sediul Tribunalului București. Dar n-a ținut și SRI a produs niște stenograme de toată frumusețea. Ele dezvăluie nu numai lăcomia judecătoarelor interceptate, ci și mentalitatea lor deformată, precum și mecanismul simplu și precis prin care justiția este viciată. Acesta din urmă face, abia acum, obiectul investigațiilor dispuse de CSM.

Analizat pe toate părțile este, în aceste zile, sistemul informatic ECRIS, de repartizare aleatorie a cauzelor, ale cărui fisuri au fost enumerate de Curtea de Conturi, în Raportul pe 2011. Inspectorii au constatat că el oferă mai multe portițe, prin care un dosar este trimis către un anume complet de judecată. Personajul cheie în această rutină este grefierul, care nu introduce datele, în sistem, ca la carte și folosește breșele spre a dirija cauzele spre judecătorii doriți. Se cunosc vreo 10 metode de a fenta ECRIS, acționând din fața computerului și de pe holurile tribunalului, în triada judecător-grefier-avocat. Ar fi o greșeală însă a muta vina de la oameni, la sistem, cum procedează CSM, de parcă ECRIS ar fi corupt și nu aceia care profită de vulnerabilitățile lui. Or lucrurile stau cât se poate de prost pentru judecătorii din România, care, în urmă cu două săptămâni, făceau grevă, fiindcă nu voiau, în fruntea CSM, un procuror.

Cazul celor două judecătoare anchetate și arestate pentru luare de mită nu poate fi tratat ca un incident izolat. El dezvăluie o rețea a corupției (pe lângă Viorica Dinu și Antonela Costache, apar numele altor trei magistrați, al unui grefier și ale unor avocați), un mecanism de scurtcircuitare a sistemului, un circuit și un tarif al șpăgii, toate funcționând nu într-o urbe adormită din provincie, ci chiar la Tribunalul București, pe unde se perindă inculpați cu notorietate, aflați și ei, și aceia care îi judecă în atenția publică. Și nu este singura malformație din inima justiției. Numai la ÎCCJ, procurorii DNA s-au ocupat de patru, în ultimii trei ani: judecătorul Florin Costiniu, prieten cu Cătălin Voicu, a primit închisoare cu suspendare pentru complicitate la trafic de influență, judecătoarele Gabriela Bârsan și Iuliana Pușoiu sunt urmărite penal pentru luare de mită, judecătoarea Maria David a fost condamnată la închisoare cu executare pentru șpagă. Dacă aici fost posibilă cumpărarea sentințelor pe sute de mii de euro, ce se întâmplă în restul țării, unde tribunalele nu au nici lift? CSM, împărțit în tabere, judecători contra procurori, se războiește cu infamul ECRIS și operatorii, dar nu recunoaște și nu atacă frontal corupția din rândurile magistraților

Predispușii la șpagă nu ar fi foarte greu de depistat, urmărind declarațiile de avere, dar și averea afișată, vile luxoase, mașini, multiple proprietăți imobiliare, alte bunuri, pe care, chiar dacă sunt bugetarii cel mai bine plătiți, nu și le permit. Printre competențele CSM, se află și aceea de a lua măsuri pentru „soluționarea sesizărilor primite de la justițiabili sau de la alte persoane privind conduita necorespunzătoare a judecătorilor și procurorilor”. N-am auzit să fi luat vreuna, deși țara e plină de justițiabili nemulțumiți. Curățenia o face DNA, care, vorba judecătoarei Dinu, lucrează „în foc continuu” și adună, anual, câțiva „vulnerabili” pe făraș. După pățania cu liftul însă, s-ar putea ca aceștia să fie și mai prevăzători.