„Las” că ne apără NATO”. Care NATO? Noi suntem NATO!

Penultima oară a făcut-o președintele Obama, numindu-i pe cei care nu-și respectă obligațiile convenite în Alianță „free riders” (traduceți cum vreți, tot peiorativ sună). Trump, mai puțin diplomat, îi consideră profitori. Nu degeaba s-a încruntat la doamna Merkel, zilele trecute. Germania a promis că va atinge nivelul de 2 la sută abia în 2024.
De fapt, problema esențială nu e a procentelor – puteau fi 1 sau 4. Banii înseamnă capabilități și viziune. Și nu e vorba de a fi dator cuiva, nici măcar lui Trump, ci în primul rând propriei țări, investind în Apărare.

Vestitul și cu speranță invocatul Articol 5 al Tratatului – „toți pentru unul”, tradus la noi prin „las” că ne apără NATO” – devine inoperabil, dacă țările membre nu își asigură măcar strictul necesar, până când responsabilii NATO se adună și decid dacă acțiunea ostilă intră în definiția atacului, dacă și când trebuie declanșate procedurile. Să nu-și închipuie nimeni că lucrurile se petrec instantaneu, ca în filmele proaste.

SOCIAL S-a dat sentința definitivă: Casiera din Iași care a delapidat universitatea, dată în „fapt” de soț la divorț

09:15

EXTERNE Motivul incredibil pentru care Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite importă nisip din Australia, China sau Belgia, deși sunt înconjurate de deșert

09:00

Miercuri seara, la B1 TV, generalul Constantin Degeratu a rostit din nou niște adevăruri tulburătoare. De ce îl citez ori de câte ori am ocazia? Pentru că, printre toți părerologii, e singurul specialist care apare în spațiul public și are curajul să vorbească. O să spuneți că fostul Șef al Marelui Stat Major e ca omul cu ciocanul – vede cuie peste tot. Vă asigur că vă înșelați. Defectul generalului e că spune lucrurilor pe nume, când cei care decid destinul României fac un slalom penibil printre lozinci și eufemisme.

Tocmai ne pregătim să dăm 1,6 miliarde de euro pe patru corvete (dacă ar fi fost după Guvernul technocrat, treaba era deja rezolvată în regim de urgență).

„De ce ne trebuie corvete?” se întreabă generalul Degeratu. „Problema este că refuzăm să luăm cunoștință de realitatea în care trăim (…). Dacă noi conștientizăm că există un pericol și îl acceptăm ca real – pericolul rusesc la adresa securității României – trebuie să ne punem problema ce avem de făcut. În primul rând, trebuie să conștientizăm natura pericolului și modalitatea prin care trebuie să-l contracarăm;  apoi, trebuie să trecem la aspectul militar – să avem o structură militară corespunzătoare pentru a-i face față. Trebuie să definim structura. Ce forțe armate avem  – urmează organizare, doctrină, abia apoi înzestrare și apoi instrucție. Aceștia sunt pașii pe care trebuie să-i parcurgem. Dar, în momentul în care spunem că nu există pericol militar (a declarat-o președintele Iohannis, a spus-o și ministrul Apărării, în stupida formulă „sper să nu fie”, n.m.), ne punem problema unui stat care trebuie să aibă o armată pentru orice eventualitate. Și atunci ne putem gândi la corvete sau avioane sau orice, gândind că un pericol la orizontul a 10 ani s-ar putea să se ivească (…). Vizavi de capacitatea de acțiune față de un inamic desemnat, cum ar fi Rusia (la 300 de kilometri e flota rusească a Mării Negre),  suntem într-o întârziere fantastică și de o vulnerabilitate înfiorătoare la ora actuală. Investițiile de această natură (corvetele, n.m) sunt pentru o perioadă de pace. Ar fi fost bune în 2005. O astfel de abordare, abordarea pe care o are Consiliul Suprem de Apărare a Țării și pe care o regăsim în Programul de guvernare, este una de pace, incrementală (…). Ar trebui să înzestrăm armata, fiindcă marea majoritate a materialelor au ieșit din uz sau pot să iasă din uz. Ce am avea acum de făcut este ce s-a stabilit la summitul de la Varșovia, adică descurajare. Descurajare înseamnă capabilități acum, actuale, aici, credibile, vizavi de pericolul care a fost definit ca fiind o posibilă agresiune rusească. Or, asta ar însemna, după orice regulă militară, acoperirea aeriană, adică apărarea spațiului aerian. Apărarea spațiului aerian, în primă urgență, ar înseamna rachete Patriot, ca element de bază, un set de încă două categorii și radarele corespunzătoare. N-avem nici bani, nici timp să le achiziționăm. Ele ar trebui achiziționate acum”.  Soluția: bateriile Patriot  pot fi dislocate din Marea Britanie, Germania sau chiar din SUA și achitate în timp. Ar mai fi nevoie de dislocarea a două nave de dimensiunile crucișătorului Moskva, „nava-amiral a flotei rusești la Marea Neagră”.

Complementar acoperirii aeriene, ar fi necesară „o acțiune corespunzătoare în spațiu vertical, adică cel puțin trei escadrile de avioane (…). Am cumpărat avioane de la portughezi, deocamdată au venit 6, trebuie să mai vină încă 3 și, probabil, încă 3, adică o escadrilă. Rușii au câteva sute de avioane gata de luptă doar în zona asta. Se discută acum de posibilitatea achiziționării a încă două escadrile, ar însemna încă 24 (…). Scutul antirachetă n-are nici o legătură cu apărarea României (…). Conducerea României trăiește în anii 1999-2003, nu în ziua de azi (…). Achiziționarea corvetelor nu are nici un sens, e absurdă. Vor fi gata, dacă vor fi gata, peste vreo 6-8 ani. Ne pregătim pentru un pericol din anul 2025! (…) Acum ar trebui instalat pe litoralul românesc un system de rachete litoral-navă, să bată 200-300 de kilometri. Aceasta ar fi cea mai ieftină dintre soluții, fiindcă 5 rachete de acest tip ar putea distruce și crucișătorul Moskva (…). Strategia de apărare a României e adoptată înaintea summitului de la Varșovia și deci nu corespunde strategiei NATO (…).

Nimic de adăugat.