Lista urgențelor PSD, dacă președintele României va fi Ponta

În elaborarea lui, am ținut cont de antecedentele politice și comportamentale, de dată relativ recentă, ale PSD, de intențiile declarate în ultimii doi ani, prin cele mai autorizate voci ale sale, de profilul celor mai influenți lideri ai săi și de ultimele evoluții interne. Privit din toate aceste puncte de vedere, PSD apare, încă de la preluarea provizorie a guvernării împreună cu PNL, în vara lui 2012, ca un partid antidemocratic, interesat exclusiv de consolidarea propriei poziții la putere, chiar dacă aceasta se face prin slăbirea statului de drept și decredibilizarea României pe plan extern.

În doi ani, PSD a reușit – atât în USL, cât și de unul singur – să desființeze comisii incomode (comisia de la MEC, care îl acuza de plagiat pe Victor Ponta), să pună sub control direct regii autonome (Monitorul Oficial), să-și subordoneze instituții esențiale pentru funcționarea corectă a societății și vieții publice (Avocatul Poporului și CNA), să le „castreze” pe altele (ANI), să lovească cu jandarmii o mână de țărani, care-și apărau drepturile (protestele anti fracking de la Pungești), să dea verde prostituției politice (eliminarea articolul ce interzicea traseismul aleșilor locali), devenind, în prag de alegeri, principalul beneficiar al măsurii ș.a.m.d. Bifând atâtea realizări, ce și-ar mai dori PSD în continuare? Iată lista scurtă:

Dispariția DNA. Mulți aleși pesediști sunt în pușcării, alții sunt anchetați, președintele executiv, Liviu Dragnea, e trimis în judecată, Sebastian Ghiță ar putea ajunge din nou, la parchet, purtătorul de cuvânt al partidului e pus sub acuzare, socrul premierului Ponta e urmărit penal, iar, în antecamera sa din guvern, baronul Duicu făcea trafic de influență. Toți aceștia se vor grăbi să scape de închisoare, dar și să-și asigure condiții optime pentru afaceri murdare. Ei ar putea desființa DNA dintr-o trăsătură de condei, însă măsura prea brutală ar putea produce un cutremur în societatea românească, așa că vor alege omorul cu mănuși, reorganizând Departamentul sub un pretext aparent benign, ca să-l scurteze de competențe. Înființat prin ordonanță de urgență, DNA, inițial PNA, ar putea primi rapid mai puțină autonomie în cadrul Parchetului General, iar atribuțiile sale ar putea fi reduse, modificând, concomitent, Legea 78/2000, privind sancționarea faptelor de corupție. Pesediștii au antecedente: în 2012 au reorganizat prin desființare temporară comisia universitară de la Ministerul Educației, tocmai când aceasta hotărâse că Victor Ponta a plagiat, iar legile sunt mereu modificate în folosul incompatibililor și penalilor (1200 de primari incompatibili au scăpat de dosarele deschise de ANI, datorită unei legi inițiate de șase deputați PSD și votate de actuala majoritate parlamentară plus 13 liberali). DNA nu va dispărea, dar ar putea va deveni o instituție slabă, nemaiavând cu ce să muște.

Libertate pentru baronii penali. Partidul a mai încercat o dată să-i scoată din închisoare și să-i protejeze pe baronii încă liberi, supunând la vot în așa numita „marțea neagră” legile amnistiei și grațierii. A eșuat din cauza liberalilor, care s-au răzgândit, dar intenția a rămas și este posibil ca, după alegeri, să încerce a doua oară. Chestionat, prin iunie, dacă sunt șanse ca legile să fie curând, adoptate, prezidențiabilul Ponta declara: „Nu, în următoarele 12 luni, nu. Dacă va exista o majoritate covârșitoare în Parlament pe acest subiect, nu știu”. Așadar, subiectul este de actualitate, iar pentru unii pesediști, apropiați premierului, cele două legi constituie monedă de schimb (Vorel Hrebenciuc îi promitea lui Dan Șova sprijin pentru a obține șefia partidului, cu condiția ca acesta să-l ajute cu legile amnistiei și grațierii). Termenul de 12 luni ar putea fi devansat, fiindcă baronii penali se grăbesc și le-ar plăcea să petreacă Crăciunul acasă.

Desființarea ANI. Nedorită încă din fașă, Agenția de Integritate – creație a Moncăi Macovei – a reușit să-i sâcâie pe aleși, numărându-le rudele angajate la propriile cabinete, contractele cu statul ale firmelor de familiie, consiliile de administrațe în care mai prestau etc. Cei mai afectați de conflictul de interese au fost primarii din toate partidele, edilul pesedist al Constanței, Radu Mazăre, fiind însă acela care a venit cu ideea amnistierii faptelor care-i făceau pe aleșii locali incompatibili cu funcțiile. În martie 2014, senatoarea Gabriela Firea, soția primarului din Voluntari, și colegul ei Darius Vâlcov, fost primar al Slatinei, au amendat Legea aleșilor locali, transferând o serie de atribuții de la primar, către subordonații lui, astfel încât vicerimarul poate să atribuie un contract firmei soției șefului său, de exemplu, fără ca acesta din urmă să se mai afle în conflict de interese. Așadar PSD, cu susținerea tacită a celorlalte partide parlamentare, a început deja să transforme ANI într-o instituție de vitrină, precum CNSAS: dă bine, dar nu mai poate produce nimic.

Legi cu dedicație. Pesediștii au o mai lungă și mai bogată experiență în domeniu, decât colegii lor din alte partide, și nu se jenează să-și afișeze dedicația. Gabriela Firea a modificat o lege în folosul soțului primar, deputatul Eduard Martin a muncit la alta (colectarea deșeurilor), ce avantajează marile firme de salubritate, el însuși fiind acționar la una, iar 127 de parlamentari PSD, UNPR și PPDD au lucrat Codul Silvic în favoarea dezvoltatorilor imobiliari, permițâdu-le să defrișeze cât vor. Deși pare imposibil după două decenii de jaf, în România a mai rămas mult de furat, de la păduri până la contracte atât de umflate că numai comisionul de intermediere se ridică la 9 milioane de euro (vezi dosarul Microsoft). Un act normativ bine ticluit, precum ordonanța din 2012, care ridică la 100 de mii de euro plafonul contractelor atribuite fără licitație, face ca banii statului să se scurgă în conturile politicienilor și amicilor lor, simplu și fără riscuri.

Cu o opoziție slabă și un președinte din și de gașcă, precum Victor Ponta, nimeni nu va putea opri PSD să-și pună în practică ideile, iar emisarii europeni și americani abia dacă vor izbuti să-i tempereze avântul. În timp record, România s-ar putea alătura Ungariei în topul îngrijorării aliaților, corupția deșănțată trimițând-o, ca pe țara naționalistului Victor Orban, la ieșirea din clubul democrației. „Este doar un scenariu alarmist, o exagerare”, vor zice unii. Oare? După faptele enumerate mai sus, ce a mai rămas de demonstrat?!