Lolita Lempicka sau Krasnaya Moskva?

V-am spus că-l aștept pe Moș Gherilă-Uitucul, care vine în fiecare zi. A apărut și ieri, înainte să se întunericească.

A ieșit, pe undeva pe la Predeal, ca un lup din crâng.

S-a sculat Bădica Traian să ne-nvețe cum să votăm bine. Am priceput imediat: dacă punem ștampila pe… (ce să zic, ca să nu încalc consemnul electoral?)… pe ai lu’ Lolita Lempicka – rămânem în Europa și mai mult decât atât. Ștampilăm Krasnaya Moskva – rămâne să duhnim ca niște antiatlantici, să ne ducem stepei de suflet.

Ce avem noi aici, pe buletinele electorale? E clar. În povestea asta de iarnă, se înfruntă feții frumoși și fetele frumoase cu balaurii urâți și balaurele nașparlii. Cine credeți că trebuie să câștige? Copilașii de la grădinița cu program intermitent vor răspunde, stând cuminți pe olițe: să câștige cei mai buni!

No, dragii lu’ Moș Gherilă, nu merge așa. În democrație e muuult mai complicat. E cu rest, cu redistribuiri.

Ce ține Bădica Traian în brațe? Un sofism durduliu, de apă dulce. Zice așa: avem vot uninominal? Avem. Unde punem, deci, ștampila, ca să nu greșim? Pe Alphonse Telemea? Ați ghicit. Fiindcă inimosul candidat nu-i ce pare a fi. E simbolul nealterat al euroatlantismului.

Ceilalți, traianofobii, ăia care bărbieresc imnul ca să n-o dea în băsism, sunt mai realiști. Ne-au tot fluturat sondaje de opinie, în care ies cu 140 la sută la voturi și cu 200 la sută la mandate.

Noi să fim sănătoși și, decât să ne certăm, mai bine un vot frumos să exprimăm și o manea gotică să cântăm: „Stau la Domu din Milano/Și plâng după tine, mamo/ C-am dat iarăși de belele/ Ca Victor Emanuelle…”