Mamei anonime, respect!

Învățătoarea Dana Blându de la școala Maria Rosetti din București a fost dată afară din școală după ce o mama a avut curajul și nervii de a vorbi, de a arăta unei țări întregi ce se întâmplă sub acoperișul unei școli de fițe și cum sunt tratați părinții dispuși să facă orice pentru buna educație a copiilor lor. Este o decizie corectă, fără doar și poate, care ne dă speranțe că există și cazuri în care omul poate învinge sistemul. 

Omul care a obținut această victorie nu are nici chip și nici nume. Mama care a denunțat-o pe învățătoare vrea să rămână anonimă pentru că se teme de consecințele pe care inițiativa sa le-ar putea avea asupra viitorului fetiței ei. Până la urmă nici nu contează cum o cheamă sau cum arată. Important este că a reușit, după ce i-a convins și pe alți părinți să i se alăture, să dea sistemului o palmă, iar nouă tuturor o lecție de curaj și demnitate. 

POLITICĂ Friedrich Merz vrea un statut special pentru Ucraina înaintea aderării complete la UE. Ce facilități ar urma să primească Kievul

11:51

EXCLUSIV Anularea alegerilor, o confruntare între grupările din servicii? Marius Oprea: Georgescu e pe placul uneia/A câștigat acea parte care mai și lucrează

11:48

Dar poate cea mai câștigată din toată această experiență este fetița acestei mame. Ea cu siguranță nu va închide ochii și nu se va lăsa călcată în picioare dacă cineva îi va vorbi vreodată așa cum învățătoarea Blându i-a vorbit mamei și părinților colegilor săi. Pentru că aceasta este atitudinea normală când ești martorul unui discurs de mahala care, culmea, este rostit sub acoperișul unei școli bune.

Nu știu dacă sunteți săraci sau sunteți nesimțiți, pe bune; Zi, măi, cum o să te poți duce, măi, la bibliotecară și la secretară cu o cafea și o ciocolată?; Cine are putere, care din voi aveți putere să vă duceți la clasă cu o cafea și o ciocolată… cu un cadou de 5 lei?; Te duci tu?; Așa. Ia zi, ce ți se pare?; Vreau să-mi spuneți un nume să văd și eu cine comentează și cine efectiv sabotează evenimentul; Stai și uită-te la mine. Este o poveste… Ai putere să te lupți cu un vânt, cu un sistem, cu o orientare? Eu la asta te întreb?; Eu nu am văzut decât cadourile care merg cu sticle de whisky și cu cozonaci Panettone. Asta este școala de fițe, da?; Îmi adaptez limbajul față de nivelul vostru. Dar nu e normal să văd până unde este mintea voastră, să mă ridic sau să mă cobor să fiți confortabili?; Nu sunteți cartofi, nu sunteți oi, să vă învăț!; Cealaltă directoare are bube?; Copiii voștri însă or să fie niște copii săraci în suflet; Ce-am cerut, fratele meu, ce-am cerut?

Mama anonimă și-a dus bătălia și a câștigat-o. Este un început și un semnal că se poate. Pentru curățarea sistemului de învățământ este nevoie însă de mai multe astfel de bătălii câștigate. Este nevoie ca fiecare părinte să găsească puțin curaj și să renunțe pentru un timp la liniște și confort, și să ducă o asemenea bătălie dacă realitatea de care se lovește o cere. Este lecția de normalitate și demnitate pe care trebuie să o oferim în calitate de părinți. Asta pentru că nu avem numai datoria de a crește copii. Avem datoria să creștem oameni.