Mersul rublei și cel al euro, la Chișinău

Prime TV, postul rusesc a cărui franciză o deține la Chișinău oligarhul Vladimir Plahotniuc, dădea un jurnal în românește (o parte din programe sunt localizate). Apare știrea cu rubla, care se ducea-n picaj, fiindcă sancțiunile Vestului de după Ucraina începuseră să facă ravagii în Rusia. Leul moldovenesc, legat de rublă, cădea și el, de la vreo 16/euro, cât fusese câțiva ani, la vreo 19. Se termină știrile în românește, încep cele în rusește, de la Moscova. În cele în rusește, rubla creștea.

Oarecum, fiecare avea dreptatea lui, știrile în românește dădeau diferența față de zilele anterioare, iar cele în rusește, față de cu o săptămână în urmă, când rubla căzuse puternic, pentru a-și reveni puțin. Problema e cine avea nevoie de vești proaste și, respectiv, bune. În cazul jurnalului în rusă, e clar că abordarea era a Kremlinului. Cel în românește se produce la Chișinău, sub oblăduirea lui Vladimir Plahotniuc, cunoscut pentru faptul că acum câtăva vreme a descins în redacția de știri pentru a concedia personal un reporter „vândut” Alianței pentru Integrare în Europa, așa-zis pro-europene, a lui Filat.

REACȚIE Traian Băsescu avertizează că datoria României ar putea crește cu miliarde de € până la sfârșitul anului, după „greșeala fundamentală” a lui Bolojan

23:42

VIDEO Loredana Groza a împărțit merdenele publicului, la un festival din București. Fanii au fost în delir

23:04

Azi, oricât e de conectat cu Moscova, Plahotniuc nu mai e omul rușilor. Pe partea „stângă” a spectrului au apărut Igor Dodon și Renato Usatîi (stânga-dreapta sunt în Moldova mai degrabă etichete etnice); „ai noștri”, adică PL-ul și PLDM-ul, s-au compromis total și mai au ceva de spus, cel mult, în amestecătura numită DA, care n-are nici resurse și nici credibilitate pentru a se opune rușilor sau lui Plahotniuc. Spectrul politic moldovenesc s-a modificat, bătaia se desfășoară între o „fracțiune” localistă, cu interese proprii, și o alta pro-moscovită, împărțită armonios între socialiștii-Dodon, cu priză la electoratul mai conservator, și ciudățenia komsomol-MTV-istă a lui Usatâi, un fel de Gigi Becali modernist pe steroizi.

Președintele Timofti a făcut tot ce se putea face refuzând candidatura lui Plahotniuc la funcția de prim-ministru și validându-l pe Filip, omul acestuia; dacă ar fi insistat ar fi urmat anticipatele și cele două forțe politice pro-ruse sunt cotate foarte bine în sondaje, de alegătorii total sătuli de voronini, filați și alianțe pro-europene. Usatâi și Dodon au avantajul de a nu fi fost la guvernare, plus o mulțime de bani. În decembrie 2014, când am fost la Chișinău, acesta era plin de panotaj cu Usatîi și Dodon, deși alegerile tocmai avuseseră loc. Și nu erau resturi din campanie, ci mesaje noi.

Președintele moldovean a trebuit să accepte mascarada cu jurământul depus de guvern în creierii nopții. Politica e uneori o alternativă între două variante, una foarte proastă, iar alta, extrem de proastă. Timofti și-a făcut treaba fără glorie, în ciuda protestatarilor din Parlament.

La București, ne-a mai rămas doar să ne uităm mirați cum Ghimpu, investiția politică a României, e bruscat la Parlament, după ce a reușit să rămână și el fără capital politic, fără a se număra, măcar ca percepție, printre hoții de frunte ai Moldovei. Cineva de la Chișinău mi-l descria deloc măgulitor, dar foarte plastic: „E ca un taur care și-a înfipt coarnele în gard, iar tu îi miști gardul și el nu înțelege.”

Partea despre Moldova din discursul de validare al lui Iohannis din 2014 sună lugubru: „Pe noi acest rezultat (alegerile de la Chișinău din 2014, care au resuscitat neconvingător alianța pro-europeană – n.r.) ne obligă ca în următorii ani să fim sprijinul cel mai important al fraților noștri de peste Prut, pentru ca obiectivele lor de integrare europeană să se transforme din deziderate în realitate.”

Un euro e 22 de lei moldovenești.