Ministerul Adevărului, colț cu Ministerul Abundenței

Departe de mine gândul de a-l compara pe Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu cu Fratele mai Mare. Președintele ALDE e (în coaliție) vărul de-al doilea.

Dar nu pot să nu observ cu amuzată îngrijorare că a adoptat un limbaj orwellian (poate că o face ca Monsieur Jourdain, fără să știe). Omul cere o Comisie pentru Adevăr și Reconciliere, ca „soluție pentru a afla adevărul”. Grotesc. Dacă omenirea și-ar fi colecționat adevărurile prin Comisii, le-ar mai căuta și acum. În schimb ar avea mult sens, mai ales după 10 august, o Comisie de Ascundere a Adevărului. Nemaivorbind despre faptul că „Reconciliere” e un cuvânt care, ca multe altele, începe bine și se termină rău.

Ce i-ar trebui Coaliției, dar Tăriceanu se sfiește s-o spună, e un Minister al Adevărului, ca în „1984”. Și, în completare, un Minister al Iubirii (care să se ocupe corespunzător cu reconcilierea).

REACȚIE Ciprian Ciucu dă vina pe sistemul administrativ al Primăriei Capitalei, după furtuna care a măturat Bucureștiul: „Acest stat inert și incompetent”

00:03

DIGITALIZARE Sony va înceta să mai fabrice discuri fizice pentru jocurile video care vor fi lansate pe consolele PlayStation începând din ianuarie 2028

23:59

Ministerul Adevărului ar fi cel mai credibil să vorbească despre amenințarea permanentă a statului paralel și, desigur, despre dușmanul poporului, George Soros (Emmanuel Goldstein-ul PSD-ALDE).

Ministerul Iubirii ar sluji să ne convingă pe toți de aceste adevăruri, în beciurile sale largi.

Și încă ceva important: dușmănia nu trebuie răspândită în societate în mod dezorganizat. Există pentru asta cele Două Minute de Ură – suficient, dacă sunt judicios folosite.

Ministrul Petru Daea pricepe mai mult decât arată. Sau poate că nu pricepe, însă simte judicios: liniște în țară, echilibru în abordare și toți la luptă cu pesta!

Cetățenii se porcesc, când le dai timp și spațiu de gândire. Cum se acționează în situația în care, punem răul în față, nu sunt dezastre? Pur și simplu. Se inventează dezastre.

Ce imagine ar fi avut astăzi Dănuț Andrușcă, dacă prestigioasa instituție pe care o conduce s-ar fi numit Ministerul Abundenței! Foametea nu poate fi adusă la întâmplare, fără un proiect generos.

Manualele greșite împărțite elevilor de Ministerul Educației  Naționale ar fi fost primite cu entuziasm, ba chiar cu urale, dacă guvernanții nu s-ar fi mărginit doar să citească scrisoarea lui Rudolf Giuliani (alt orwellian, dar de largă respirație), ci i-ar fi studiat cu atenție ultimele declarații: „Adevărul nu este adevăr” (duminică, 19 august, la NBC). La care trebuie adăugat și reținut, obligatoriu: pacea este război, sclavia este libertate, ignoranța este putere. Sau invers. Cât despre ministrul de resort, Valentin Popa, el e omul potrivit la locul potrivit. Nouvorba lui pe care să străduiește s-o impună e ceea ce ne trebuie: „singura limbă din lume al cărei vocabular scade în fiecare an”.

La ce trebuie să fim foarte atenți, ca să nu cădem pe mâna Ministerului Iubirii: să folosim tigăi antiaderente, astfel încât ceafa de strigoi de porc că nu se lipească și să conspectăm cu spirit de răspundere ultimul mesaj al Ministerului Adevărului, scrisoarea doamnei Kiki Skagen Munshi.