Ministrul israelian al Apărării amenință cu un nou război împotriva Libanului

Ultranaționalistul Avigdor Liberman e ministrul israelian al Apărării. După cunoscuta-i limbuție agresivă, mai potrivit ar fi să spunem că e ministrul Războiului.

Născut în urmă cu 59 de ani la Chișinău (nu știu dacă o rupe românește, dar rusește știe la perfecție), e un admirator sincer al lui Putin. A colecționat  multe demnități publice, grație partidulețului pe care l-a înființat, Yisrael Beiteinu (Casa noastră Israel), și care a fost aproape nelipsit din coalițiile de guvernare. Din penultima funcție, de ministru al Externelor, a fost obligat să demisioneze, fiind anchetat pentru corupție. Achitat, s-a întors în post până în mai 2015, când șefia diplomației israeliene a fost preluată de premier.  În vara lui 2016, calculele politicianiste l-au adus pe temperamentalul moldovean în fruntea ministerului  Apărării, spre îngrijorarea Armatei.

După vizita-fulger de luni a prim ministrului Netanyahu la Moscova, în care l-a avertizat pe președintele Putin și comunitatea internațională că nu va tolera să continue construcția fabricilor de rachete iraniene în Liban, ministrul Liberman s-a lansat în declarații. Prezent astăzi la o conferință găzduită de Institutul pentru de Securitate Națională al Universității din Tel Aviv, Avigdor Liberman a amenințat cu războiul regimul de la Beirut, făcându-l răspunzător de faptul că își sacrifică interesele naționale stand sub talpa Iranului.

CONTROVERSĂ După ce Dinel Miruță s-a lăudat cu producția de muniție NATO de la Sadu, fostul ministrul al Economiei îi amintește că PSD a realizat contractele

12:12

DECLARAȚII EXCLUSIVE Adrian Țuțuianu respinge acuzațiile USR-iștilor, potrivit cărora PSD ar vrea să aibă „drept de viață și de moarte” asupra partidelor. Proiectul de lege elaborat de AEP ar fi fost inspirat din practicile altor state democratice

11:54

Problema rachetelor e una cât se poate de serioasă pentru Israel, care s-a confruntat până acum cu rachete ale Hizballah-ului (made in Iran și acelea) de slabă precizie. Rachetele care urmează a fi construite sunt de mare precizie și, coroborate cu manevrele militare ale aripii armate a Partidului lui Allah de la granița de sud, au devenit un risc major de securitate.

„Armata Libanului și Hizballah sunt unul și același lucru (o exagerare vădită, n.m.), și vor plăti cu vârf și îndesat în cazul unei escaladări. Dacă se iscă un conflict în nord (la granița de nord a Israelului, n.m.), lupta la sol rămâne o opțiune (…). Asemenea operațiuni reclamă un mare efort și, din păcate, pierderi pe măsură. Toate opțiunile sunt deschise, iar eu nu sunt adeptul nici unui punct de vedere. (…) Trebuie să ne pregătim și pentru manevre la sol, chiar dacă nu le vom efectua (…). Nu vom admite episoade ca în 2006, când vedeam cetățeni din Beirut pe plajă, în timp ce israelienii din Tel Aviv stăteau în adăposturi (…). Frontul de nord al Israelului se extinde în Siria. Nu e doar Libanul. Nu sunt sigur că guvernul sirian poate rezista tentativelor Hizballah de a-l atrage într-un război cu Israelul”, a spus Liberman, ministrul Războiului.

În iunie anul trecut, generalul Amir Eshel, care deținea încă funcția de comandant al forțelor aeriene, declara, tot într-o conferință pe probleme de securitate, că – spre deosebire de războiul de 34 de zile din 2006 cu Hizballah (când Armata libaneză n-a intervenit – acum armata israeliană poate rezolva lucrurile în cel mult 60 de ore, cu „o putere inimaginabilă, foarte diferită de cea din trecut”.

Dacă Israelul va ataca Libanul, lucrurile nu se vor desfășura atât de operativ. Din focul și furia acestui război de proximitate se va ridica, precum fumul negru, imaginea Iranului.