Nole a câștigat Wimbledonul, Domnul Tenis a învins timpul

2-1 la seturi și 5-2 pentru Djokovic. Adică, pentru liderul  mondial, sârbul aflat, la 27 de ani, în vârf de putere și exprimare în tenis. Priveam tăcut, resemnat, așteptând execuția. Și atunci, regele Roiger a ridicat semeț fruntea și a privit dincolo de fileu. Au urmat 5 (cinci) ghemuri în serie și setul câștigate de Federer parcă plutind peste iarbă ca un om zburător de-al lui Chagall.

Până la urmă a câștigat Nole, pe muchie, 6-4 în setul 5. Meritat. S-a mișcat mai bine, recuperând nenumărate mingi ca și pierdute, câștigând majoritatea raliurilor de pe fundul terenului și, factorul decisiv, dominând frumosul rever cu o mână din alte timpuri al lui Federer cu explozivul său rever cu două mâini. Era, într-adevăr, pe atunci, cel mai bun jucător de tenis.

ANALIZĂ Politico: Luca Niculescu, al patrulea premier desemnat în cinci luni. Scoaterea României din criza politică, misiunea dificilă primită de diplomat

10:47

FLASH NEWS George Simion pune presiune pe PSD pentru suspendarea lui Nicușor Dan. Îndemnul liderului AUR pentru social-democrați

10:38

Dar Federer era Domnul Tenis. Era Tenisul însuși. Între Djokovic și marii jucători ai trecutului nu exista vreo legătură. Nu întâmplător, întrebat fiind cine au fost Cei Trei Mușchetari, a ridicat din umeri. Tenisul său era cel mai avansat tenis la zi, stânga-dreapta în forță de pe fundul terenului.

Domnul Tenis, în schimb, a adus pe legendarul Centre  Court  umbrele marilor artiști ai tenisului de când s-a inventat acest sport.

Grația eficientă a Suzannei Lenglen, voleul de rever din înalt al Bascului Zburător, Jean Borotra, demivoleuri à la Henri Cochet, serviciul lui Big Bill Tilden, slais de atac Laver-Rosewall, reverul lui Ilie Năstase, voleul cu mână moartă al lui John McEnroe, serviciu-voleul lui Stefan Edberg…

Mie mi-au dat lacrimile la sfârșit – cât am vrut să câștige… Lui Roiger, nu. Chipul lui era nobil și senin, nicio urmă de resentiment. În loc să-și cânte cântecul de lebădă, a anunțat zâmbind: „Ne vedem la anul…” sub privirile interesate ale copiluțelor lui. Mi-a venit în minte pe loc figura drăgălasă a tinerei Eugenie Bouchard, împietrită de ciudă la festivitatea de premiere, după ce a fost pur și simplu măturată în finală de Petra Kvitova…

Roger Federer, numărul UNU  al tuturor timpurilor, a arătat că poate câștiga și ultimul meci, teribilul meci cu timpul. Știe să îmbătrânească superb.