O consolare pentru General

Comunicat său e cel mai hybristic text al ultimilor ani. Până la jumătate, seamănă cu discursul de acceptare a unei prestigioase distincții pentru întreaga activitate. Distincție care îl propulsează spre „un nou început”  – primele cuvinte ale textului. (Sentimentul e, dimpotrivă, de sfârșit epic). Linia de fractură cu a doua parte a textului e groasă ca o funie. Referindu-se vag la acuzațiile ce i-au fost aduse, se îndreaptă precipitat spre concluzii: „am înțeles miza, iar aceasta este cu mult mai mare și mai profundă decât compromiterea activității mele”.
 
Dacă ar fi avut puterea să tacă, s-ar fi ales măcar cu certitudinea că batista de pe țambalul SRI nu se va ridica prea curând. Decizia de a strivi corola de minciuni a „comisiei constituite potrivit cadrului normativ intern” e una de novice buimac.

Din păcate, stilistica auto-encomiastică a Generalului nu se potrivește deloc cu cea a dezvăluirilor prin învăluire ale lui Ghiță – penibil de prozaice.

ACTUALITATE Crin Antonescu: „Trebuia ca cineva să-i aranjeze lui Nicușor o întâlnire privată cu Trump. Vizita Mirabelei în SUA nu era un eveniment de mediatizat”

23:00

CONTROVERSĂ Kremlinul restricționează rețelele VPN. Singura fereastră a rușilor către lumea exterioară este închisă

22:39

Cred că, așteptând poștașul cu pensia, Generalul va avea tot timpul să refleze la diferența dintre „a avea putere” și „a avea mână liberă”.  
 
Există însă, în toate, o consolare. Citez din memorie: „prăpastia istoriei e destul de încăpătoare pentru toată lumea”.