Ordonanța „Mersi, pa!” Desecretizată

Printre micile mele bucurii e că n-am trăit pe de-a întregul epoca Năstase. Pe vremea aceea, profesorii mei nu cereau șpagă, iar nașului din accelerat nu-i dădeam eu; nu votam și nici nu primeam găleți de plastic pentru asta; privatizările trucate, datoriile șterse și contractele cu statul nu ajungeau să mă atingă, iar ștreangul strâns, cu tact și precizie matematică, în jurul gâtului celor care îndrăzneau să crâcnească, nu-mi sfârteca mie beregata.

M-am născut a doua oară, în lumea reală, nedescompusă. Direct o fraieră. Mi-a spus-o azi, fără menajamente inutile, însuși premierul. Îl cred, căci se bazează pe dovezi. „Numai niște fraieri” au crezut, cu o zi înainte că legea electorală, modificată fără avertismente și fără explicații, urma să se întoarcă împotriva acelor 3 milioane de români din străinătate pe care statul lor intenționa să îi oblige să se înscrie în ambasade, cu o lună înainte de alegeri, pe lista celor vii. „Numai niște fraieri”, cotrobăind bezmetici prin actele în așteptare puteau găsi, citi și cita din planurile puse pe hârtie ale unei instituții, e adevărat aproape uitate, numite Autoritate Electorală Permanentă. Ei, fraierii, n-au luat în calcul Guvernul bun și drept care va renunța, nu din teamă, ci din bună-credință, la ceea ce stătea scris, negru pe alb, de 10 luni, în sertare.

„Sigur, eu explic, dar nu pot să explic celor care nu știu să citească. Mersi, pa!”, a închis subiectul, în direct pe micile ecrane, premierul fraierilor, uitând, totuși, micul detaliu: să citească ce? să citească unde? O lege care dă formă votului de peste nici patru luni e plimbată în secret dintr-un cabinet ministerial în altul, fără ca Guvernul care a adoptat-o să o facă publică, măcar cu un minut înainte. Sau cu o secundă după.

FLASH NEWS VIDEO Un român a încercat să fure un copil în Italia. L-a smuls din brațele mamei

13:26

VIDEO Ion Cristoiu: „Să-i facă pe plac lui Nicușor Dan, presa prezidențială a falsificat discursul lui Marco Rubio de la Munchen”

13:20

Netulburat decât rar, de câte o obrăznicie a vreunul fraier, Guvernul Ponta lucrează în tăcere. Să găsești o ordonanță, o hotărâre oficială, înainte de adoptare, în România e chiar mai greu decât să pui mâna pe Kant în ediție princeps. Exemplul ordonanței ASF, pe care stă drept un dosar de corupție, e năucitor și multiplicat în zeci de acte trecute sub tăcere. Dar să găsești un ministru dispus să răspundă, pentru mandatul lui, în afara punctajului de partid sau a temelor făcute de consilieri zeloși, avertizați dinainte, e la limita imposibilului.

Să luăm, de pildă, cazul maximei competențe guvernamentale, localizate de premier la Finanțe. E joi dimineață. Ministrul Liviu Voinea pășește calculat într-un studio tv. Are temă clară – programul guvernamental Electorata, nume de cod pe care nu-l suferă însă. Scoate din servietă teancuri de hârtii, grafice, scheme și dă, savant, asigurări precise: „Nu e prentru bănci, e pentru oameni”. După emisie, îndrăznesc divagarea: „Dar pentru alegerile din 25 mai, ați estimat bugetul?” (Până la oficilalizare, mai sunt exact 5 zile). Scos, ca pe vremuri la tablă, din seiful în care s-a ascuns să numere cele 658,6 miliarde de lei din PIB, în monede de câte zece bani, ministrul Voinea împinge spre lumea de dincolo, în loc de răspuns, o scuză nulă. „Nu. N-am venit să discut despre acest subiect”, zice cu colțurile gurii mereu trase în jos, fără a mai disimula dezgustul.

Fraieri, analfabeți în măsluirea jocurilor mari, nepricepuți în a găsi cuvinte potrivite pentru a le mulțumi, iată, capitaliștilor cu față inumană ai zilei, schilozi în imoralitatea noastră, profund nedrepți, nu înțelegem că ne putem, totuși, salva. Să fim, mai bine, o masă amorfă de năuci, atenți numai la ale noastre. Să fim o gloată de blajini, fără întrebări și fără memorie. Să fim, în fine, o țară de inofensivi care, cu ultima zvâcnire, zâmbesc rebel la unduirile gramaticale ale ministrului Grapini.

Iar ei, să dea o ordonanță.

ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ
privind unele măsuri în domeniul managementului situațiilor de proastă înțelegere a actelor Guvernului României

Art. 1. Se interzice adresarea oricărei întrebări Prim-Ministrului României, în afara celor negociate în prealabil cu echipa sa de imagine. Atunci când există informații importante pentru opinia publică, acestea vor fi comunicate de Prim-Ministru, la o oră de maximă audiență, într-o emisiune TV anunțată din timp de Biroul de Presă al Guvernului.

Art. 2. Se interzice folosirea Google sau a oricărei arhive electronice care reține spusele Premierului cu mai mult de 24 de ore înainte.

Art. 3. Orice înscriere la licitație se poate face numai după ce înțelegerea privind atribuirea contractului s-a încheiat deja, la sediul de partid, la cel al firmei câștigătoare sau pe teren neutru, la un restaurant din nordul Capitalei.

Art 4. Se interzice solicitarea la Palatul Victoria a oricăror acte normative înainte sau după adoptare. Legea transparenței decizionale prin care, într-un moment de lipsă de luciditate, o bandă de nesăbuiți numiți parlamentari au obligat Guvernul să publice cu 30 de zile înainte orice proiect de act normativ, se abrogă, iar autorii inițiativei sunt obligați să plătească despăgubiri morale și materiale partidelor care i-au făcut oameni.

Semnează prim-ministrul Victor – Viorel Ponta. Contrasemnează ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea. Pentru că nu (îi) costă nimic.