Papa, verdict necruțător: abuz sexual, abuz de putere și abuz de conștiință!

Ieri dimineață, în mijlocul membrilor Curiei, la obișnuitul schimb de urări de Crăciun, Papa Francisc le-a făcut celor prezenți cea mai puternică gratulațiune din câte s-au rostit vreodată în Sala Clementină a Vaticanului, sub cupola cu Apoteoza pictată de Giovanni Alberti.

A început prin a mulțumi jurnaliștilor care au dezvăluit de-a lungul anilor scandalurile de abuz sexual, sub privirile de o stupoare greu reținută ale cinstitelor fețe bisericești. Le-a mulțumit acelor jurnaliști onești care i-au demascat „pe lupi, dând glas victimelor”.

„Chiar dacă ar fi vorba despre un singur caz de abuz – care e deja în sine o monstruozitate – Biserica cere să nu tăceți și cazul să fie adus la lumină, pentru că scandalul mai mare este de a acoperi adevărul.”

Clericilor care au comis abuzuri sexuale asupra minorilor, Suveranul Pontif le-a „urat” să se „trezească dintr-o viață ipocrită și perverse”, comparându-i cu vechi testamentarul rege David și iată de ce:

„Deși este ales rege și uns de Dumnezeu, el a comis un triplu păcat, trei abuzuri grave laolaltă: abuz sexual, de putere și de conștiință. În cazul regelui David, la rădăcina relelor au stat „scânteile lenei și necurăției”.(…) Iar de la coborârea gărzii, începe lanțul diabolic al păcatelor grave: adulterul, minciuna și omuciderea”. Însă David „a continuat să-și exercite misiunea, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Și astăzi sunt atâția , oameni consacrați care abuzează de cei slabi, profitând de putere morală și de convingere. Comit urâciuni și continuă să-și exercite slujirea, ca și când nimic nu nu s-ar fi întâmplat. Nu se tem de Dumnezeu sau de judecata Lui, ci se tem numai că ar putea fi descoperiți și dați în vileag. Slujitori care sfâșie trupul Bisericii, provocând scandaluri și discreditând misiunea mântuitoare a Bisericii și jertfele atâtor confrați. Și astăzi(…), atâția Davizi, fără să clipească, intră în rețeaua coruperii, îl trădează pe Dumnezeu, poruncile Sale, propria lor vocație.(…). Deseori, îndărătul curtoaziei lor nemăsurate, a unei hărnicii impecabile și a unui chip îngeresc, ascund cu nerușinare un lup atroce, gata să devoreze sufletele nevinovate”.

I-a mustrat apoi pe cei care au căutat să ascundă realitățile crude sau să le mușamalizeze.

Dar – s-a întrebat Sfântul Părinte – oare, „dacă această calamitate foarte gravă a ajuns să lovească unii slujitori consacrați, ne întrebăm: cât de profundă ar putea să fie ea în societățile și în familiile noastre?”.

A încheiat profetic și provocator: „Pocăiți-vă, predați-vă justiției umane și pregătiți-vă pentru justiția divină!”.

De asta îl admir pe Papa Francisc.