Politica din România, pe înțelesul premierului japonez: Futo-dama no mikoto

Se făcea că premierul  Shinzo Abe, după s-a pomenit în fața  Guvernului închis, m-a rugat, cu desăvârșita politețe niponă:

-Leli-san, explică-mi, te rog, ce se petrece în minunata voastră politică.

(Nu mă lua peste picior. Citisem că nici un salaryman, darămite un premier nu-și permit să renunțe în ruptul capului la etichetă când vorbește cu un străin. Moriyama Takashi m-a învățat că nu-i vei spune niciodată gazdei că ai nimerit într-o cocioabă, ci într-o „somptuoasă reședință”, nici că mâncarea a fost o gustărică grețoasă, ci un „adevărat festin”).   
 
I-am făcut o foarte adâncă plecăciune, ca să câștig timp.

Hait! Ce să-i zic? Nu-mi pot denigra țara nici în vis. Căutam febril prin încăpere un sakura-no-ki (cireș japonez), să mă dau după el. I-am spus de câteva ori „arigatougozaimasu” (mulțumesc). În cultura lor e profund jignitor să arăți interlocutorului mirarea, făcând ochii mari și întredeschizând ușor gura ca o mască  nōgaku.

IMAGINI CU PUTERNIC IMPACT EMOȚIONAL Proteste sângeroase în Iran. Aproximativ 2.000 de morți în urma represiunii regimului

14:56

LIFESTYLE Viața la -40 de grade Celsius. Cum trăiesc oamenii în cel mai geros oraș din lume

14:49

Când mi-am luat inima-n dinți să-i explic, primul cuvânt care mi-a venit în minte a fost „bordel”. Am renunțat pe loc. N-ar fi înțeles, în japoneză nu există un astfel de cuvânt, ci multe perifraze cu miros de primăvară.

Am început deci cum se cuvine, calm și surâzător:

-Ați găsit închis Palatul Gaika („mărfuri de import”, „valută”, dar și „victorie” în nihongo), pentru că la noi un Guvern durează cât o piesă kabuki – o zi. Una polară, ce-i drept. Nu aveți, din păcate, destul timp ca să ne cunoașteți noul premier – o femeie destoinică, de pe râul Vedea. Avem un singur partid, cu un singur președinte care, firește, e și singurul membru – restul sunt clone sau bădălăi (deviaționiști de catifea). Opoziția politică e o magnifică stampă care n-a cunoscut încă penelul.

Deși premierul Abe dădea sârguincios din cap, era limpede că nu pricepe mare lucru. Simțeam că mă privește ca pe un copac cu stafii și m-am gândit atunci să-i vorbesc mai pe înțeles. Am dat-o-n mitologie:

-România e aidoma peșterii din muntele ceresc, înainte să se ascundă acolo Amaterasu Omikami (Zeița Soarelui) și ca Futo-dama no mikoto să împletească frânghia din pai de orez: beznă!