Pornografia excesului. O nouă imagine cu șmecherul de România V. Ponta

Scriam în timpul campaniei electorale că, dacă Victor Ponta va pierde alegerile, asta se va întâmpla din pricina acestei imagini. Puțini întâmpinau atunci ideea pierderii alegerilor de către V. Ponta altfel decât cu un zâmbet superior. Remarcam atunci că ne aflăm în fața unei adevărate pornografii a excesului care, până la urmă, se va întoarce împotriva celui pentru care se construise tot acest spectacol faraonic, cu costuri publice uriașe. Gândul a încercat în lunile de campanie să le ofere cititorilor nota de plată a campaniei electorale, devoalând rețelele de drenare a banilor guvernamentali spre firmele de partid și înapoi în campania electorală. Ceea ce a înțeles rapid alegătorul a fost că tot el plătește factura. Și s-a simțit umilit. Faptul că premierul României nu s-a referit niciun moment în timpul campaniei la contribuabili, dar le-a folosit cinic banii, a fost prea mult. Și jigniți, și cu banii luați. Înțeleg că în acest weekend dl. premier și amicii săi s-au relaxat cu uischiane și șampanii într-un club de fițe din Dubai după ce au pierdut alegerile. Râdem, glumim, ne simțim bine, dar mai venim și acasă. Nu știu dacă nota din Dubai o fi plătit-o sponsorul Sebi Ghiță, dar factura dezmățului electoral din acest an știu sigur că trebuie s-o deconteze premierul V. Ponta. După care trebuie să plece de urgență de la Palatul Victoria.

Victoria lui Klaus Iohannis a luat pe toată lumea așa cum iarna îl ia pe Sorin Oprescu: pe nepregătite. De aici și prostiile cu care diverși politicieni și maeștri din media s-au simțit datori să servească masa în această săptămână postalegeri. Nici după 7 zile, pesediștii și televiziunile lor nu înțeleg ce i-a lovit. O fi fost „lovitură de stat dată de fascistoizi”, o fi fost „partidul Facebook”, o fi fost „spălarea de creiere de pe net”? Niciun moment acești oameni nu și-au pus problema că poate de vină sunt tocmai ei, cei care au confiscat votul celor „7,4 milioane de români”. Să ne amintim: cei 7,4 milioane au votat pentru plecarea lui Traian Băsescu, nu au votat nici pentru V. Ponta, nici pentru S. Ghiță, nici pentru Antena 3. Acum asistăm la același miraj: mulți se simt îndreptățiți să vorbească în numele celor 6,3 milioane de români câți au votat cu Klaus Iohannis. Ar fi semnul aceleiași aroganțe și al aceleiași lipse de respect pentru votul oamenilor. Aceeași suficiență care lui V. Ponta i-a fost, în cele din urmă, fatală. Cu atât mai mult, noul președinte trebuie să înțeleagă că le datorează enorm celor 6,3 milioane, dar că, începând de duminică, el este și președintele celor care nu l-au votat, și președintele celor care au stat acasă. Încrederea în Klaus Iohannis a explodat de duminică încoace, semn că poporul se întovărășește cu câștigătorul și-i acordă un cec în alb. Dl. Iohannis poate fi un pariu câștigător dacă va oferi, în sfârșit, un alt model de lider în România, mai modest, mai cumpătat, mai auster. Chibzuit ar fi să ia cel mai bun lucru din campania adversarului V. Ponta: sloganul „președintele care unește”, în care să creadă și pe care să-l transforme în realitate.

SOCIAL Orașul care cumpără locuințe sociale de pe piața liberă cu fonduri europene

17:42

FLASH NEWS Traian Băsescu anunță: E vremea pentru Statele Unite ale Europei

17:41

Este ușor să spunem că Victor Ponta a pierdut alegerile, e mai greu să stabilim cine le-a câștigat. Klaus Iohannis a avut o prezență mai degrabă ștearsă în campanie, iar partidul care l-a susținut a strâns voturi până la un anumit prag, dincolo de care n-a mai avut ce face și și-a pus speranțele într-o minune. Ce s-a întâmplat apoi este cu adevărat spectaculos și unic. Cum au apărut 1 milion de români care au întors soarta alegerilor? Cine sunt ei? Unde erau până acum? Nu am pretenția unui răspuns. Pot să vă spun în schimb că, în ultimele săptămâni, mi-am regăsit o mulțime de prieteni din copilărie, de colegi și profesori din școala generală, din liceu și din facultate, risipiți în toate colțurile lumii, din Noua Zeelandă, în Gibraltar. Am vorbit pe Facebook, ne-am amintit de noi tineri, de profii noștri, am povestit despre cine pe unde a ajuns. Am constatat cu prilejul ăsta că puțini am mai rămas în România. Toți, fără excepție, au mers la vot, unii parcurgând sute de kilometri până la cea mai apropiată secție. De ce acum, de ce nu altădată? Poate acesta a fost momentul lor: toate mizeriile care i-au exasperat și care i-au făcut să-și ia lumea-n cap au revenit în memoria lor în momentul în care manelismul statului român, întruchipat de șmecherul de România V. Ponta, a devenit evident și de nesuportat pentru toată lumea. Și-au pus toată frustrarea vieții lor de „fugiți” într-un singur vot și și-au sunat părinții de acasă să facă la fel. Acesta poate fi explicația simplă a unui vot care a zguduit România din temelii: rețelele personale de colegi și prieteni s-au reactivat într-o adevărată întâlnire de clasă de 10, 15, 20 de ani, unindu-i pentru prima oară pe românii plecați cu cei de acasă. Ce ne spune asta, dragi prieteni? Poate că ar trebui să ne întâlnim mai des!