Povești reale (varianta Millenials)

Și aici e diferența dintre generațiile trecute și cea Millenials. Care nu înseamnă, cum ar crede Veorica, generația care trăiește la Milano, ci generația născută în mileniul ăsta. Copiii ăștia sunt mult-mult mai deștepți. Se informează de pe net, nu de la televiziunile de propagandă, vor program flexibil, în niciun caz de la 8 la 4, joburi cu bani mulți și dacă mâine le oferă alții mai mult, și-au luat zborul. Nu mai dau doi bani găuriți pe cultul Brandului, mâine pleacă liniștiți de la Pepsi la Cola. Ce deosebire de generațiile IMGB, CFR și PCR! Părinții noștri, care se angajau la 18 ani și se pensionau la 65, din același loc de muncă, dintre aceiași colegi, de la aceeași bandă rulantă, fie ea de fabrică sau din birou.

Nu, nene, copiii ăștia învață să zboare din tutorialele de pe Youtube și își iau zborul fără remușcări, fiindcă știu că nu-i vrea nimeni în elita țării. Acolo unde locul e împânzit de agramați, infractori și capete seci, care gândesc prin anexarea la familia tradițională, biserică sau partid.

RĂZBOI SUA bombardează Iranul pentru a patra noapte la rând

01:14

FINANCIAR Trezoreria SUA a împrumutat lunar 155 de miliarde de dolari în acest an. La cât se ridică dobânzile pe săptămână

00:45

Și știți ce e cel mai interesant? Că generațiile trecute au avut tot timpul sub ochi modelul de urmat. Și nu l-au înțeles niciodată. Cum unde? În poveștile copilăriei. De exemplu Harap Alb. Cei trei fii ai împăratului trebuie să emigreze la fratele conducătorului, Impăratul Verde. Și ce să vezi? Pleacă pe rând de acasă, iar Harap Alb chiar se angajează la Spân pentru diferite joburi, neplătite. Toată lumea a citit povestea asta în copilărie, dar aproape nimeni din generația PCR nu s-a gândit s-o taie din țara lui Cizmar Împărat.

Scufița Roșie nu stătea toată ziua acasă, la televizor să se uite la Vocea României și X Factor. Ea s-a înțolit într-o culoare vizibilă, în caz de rătăcire și apel la ISU, și-a luat coșul cu merinde – precursorul aplicației Uber Eats – și a plecat la bunica. Ori s-o ajute, fiind parte dintr-un ONG finanțat de Soros, ori să vadă dacă a bătrână a crăpat, apoi să-i facă succesiunea și să-i ia apartamentul, exact mentalitatea generației ’89.

Albă ca Zăpada emigrează și ea, din cauza persecuției politice, exact ca Sebastian Ghiță, cu diferența că nu lasă în urmă o televiziune funcțională, neînchisă de Statul Paralel și pleacă prin pădure, deoarece atunci încă nu apăruse Schweighofer, până ajunge la căsuța celor 7 pitici. Uinde se instalează, ca prin aplicația AIRBNB, efectuând diferite munci casnice, contra cazare. Unde ați mai văzut așa ceva la generația care votează PSD, proprietară in corpore pe apartamente și care, cu ajutorul marilor salarii plătite de la Iliescu la Vâlcov, abia au puterea să meargă la Techirghiol. Ce să emigreze, frate, în țări fără ajutoare de stat!

Hansel și Gretel, cei doi copii lăsați de părinți să se rătăcească în pădure, ca să-și găsească singuri rostul și să nu mai stea cu mama lor acasă până la 40 de ani, ca Mircea Badea, ajung la Căsuța de Turtă dulce, de fapt sălașul vrăjitoarei. O confuzie gen Podgorița-Priștina.

Fata babei și fata moșului. Moșul își alungă fata, din cauza babei nenorocite și asta mică emigrează, face o grămadă de fapte bune și o să vină în țară, la ta-su pe 10 august, la mitingul Diasporei.

Ce mai vreți? Tot folclorul ne îndeamnă să ne schimbăm obiceiurile și să ne adaptăm vremurilor, dar noo, noi tot cu Miorița și Mesterul Manole. Tusea și junghiul, opresiunea și munca în zadar.

Și-au trăit nefericiți până la următoarele alegeri.