Președintele Iohannis a dat-o-n paseism

Și-o fi zicând că-i Mică și nu se observă. Ce mi-e 23, ce mi-e 24 ianuarie.

Apoi, a patetizat ca Bolintineanu, cu înflorituri heliadești. Ca un poet romantic, Johannis s-a lansat în comparații enorme și lamentații – „Ce diferență! Ce clasă politică am avut și unde am ajuns!”- în loc să ne spună pe șleau că vrea plebiscit. Va declanșa procedurile pentru un referendum pe tema grațierii.

Înțeleg că n-are soluții, n-are încotro și merge la rupere. Dar poate s-o facă, dacă îl ține naturelul, mai în proză și fără s-o dea în paseism. Cum a făcut-o când, cu vorbe puține, a pornit în picaj asupra Guvernului, oprind în ultimul moment cele două Ordonanțe.

E limpede că n-are prea mulți partizani politici, că speranța e la popor, dar aseară tot nu trebuia să se arate în mijlocul manifestanților, ca să-și manifeste „indignarea”. Președintele României are la dispoziție cel puțin o tribună, nu trebuie să-și atârne pancarta de gât. Președintele tuturor românilor – al celor care strigă în stradă și al celor care tac în case, ba chiar și al politicienilor asupra cărora agită biciul indignațiunii sale.

E de rău augur că Iohannis nu s-a gândit încă să convoace specialiștii, ca astăzi să nu ne îmbete cu epitete ornante, ci să ne deștepte cu contra-argumente solide.

După un discurs aripat precum cel din această seară, te sui pe Caraiman. Cred însă că președintele s-a urcat grăbit în avion.