Președintele Trump – apucăturile unui Capo di Cupola

Citesc „A Higher Loyalty. Truth, Lies, and Leadership”, cartea  fostului director al FBI, demis de președintele Trump în scandalul amestecului rusesc în campania prezidențială din 2016. Depoziția șefului Biroului Național de Investigații (ale cărui misiuni nu-l fac decât vag asemănător cu SRI-ul nostru), James Comey, în fața Congresului, rămâne o pagină memorabilă în istoria democrației americane.

În cartea publicată anul trecut, Comey deapănă povestea vieții sale profesionale puse în slujba poporului american.

Lăsând la o parte picanteriile relației sale cu Donald J. Trump, pe care s-a străduit din răsputeri s-o țină în limite instituționale, deși liderul de la Casa Albă se comporta ca un Capo di Cupola – în volum există cel puțin două lucruri șocante pentru noi, românii aflați sub Jupân.

JOBURI Mai mult de 17.000 de firme și-au întrerupt activitatea în primele 11 luni ale anului 2025

12:49

INEDIT Nu e o glumă. Au apărut primii ghiocei în România. Unde au fost fotografiați în prima zi a anului 2026

12:43

În America, a-ți sluji patria e un privilegiu și nu o sursă de profit. Fapt pentru care James Comey însuși, tată a cinci copii, a fost nevoit în câteva rînduri să opteze pentru o activitate în sectorul privat ca să-și poată susține familia. „În calitate de Procuror General Districtual în Manhattan și de al doilea om în Departamentul de Justiție, ulterior ca director al FBI, câștigam cam cât câștigă un avocat de la o firmă de avocatură din New York în primul an de activitate”.

Al doilea lucru șocant pentru noi e cuvântul de rămas bun al președintelui George Washington, după încheierea mandatului (citat cu emoție de Comey):

„Chiar dacă, revăzând episoadele din timpul administrației mele, nu identific vreo eroare intenționată, sunt prea atent la defectele mele ca să nu cred că e probabil să fi comis multe greșeli. Oricare ar fi fost acestea, îl rog fierbinte pe Atotputernicul să micșoreze răul care ar fi putut să fie comis. De asemenea, voi purta cu mine speranța că țara mea nu va înceta niciodată să ia în considerare cu indulgență acele greșeli. Și că, după ce mi-am dedicat 45 de ani cu mare râvnă în serviciul ei, erorile produse de incompetență vor fi date uitării, după cum eu însumi va trebui să fiu dat curând uitării și odihnei veșnice”.