Prima ciocnire a Israelului cu cea mai favorabilă Americă

Lunile de miere dintre Israel și America lui Donald J. Trump – „cel mai pro-israelian președinte din toate timpurile” – par să fi trecut. Siria e obiectul discordiei și motivul de îngrijorare al Israelului în legătură cu ultimele demersuri ale Statelor Unite în zonă.

În marja summitului G20 de la începutul lui iulie, după lunga lor convorbire, președinții Trump și Putin ieșiseră cu un acord de încetare a focului în  sud-vestul Siriei (Daraa, Quneitra,  Sweida). Spuneam atunci că rușii le-au făcut americanilor o concesie inteligentă, dându-i posibilitatea președintelui Statelor Unite să poată striga: „Nu vor mai muri oameni!”. Zilele trecute, când israelienii au reacționat dur la această inițiativă, mi-am amintit replica din filmul horror cu iepurele și vulpea și am admirat, o dată în plus, redutabila diplomație de la Moscova.

Alarmat, premierul Netanyahu a pus imediat mâna pe telefon și l-a sunat mai întâi pe secretarul de stat Tillerson, apoi – pentru că acesta nu l-a liniștit deloc – l-a apelat și pe președintele Putin.

EXCLUSIV Ciprian Ciucu, exclusiv pentru Gândul: Voi fi un primar consensual și colaborativ/ voi încerca să replic coaliția de guvernare și în plan local, cu PSD și USR/ Bolojan e bucuros că am oferit cea mai bună ofertă electoratului și că am arătat respect bucureștenilor

23:16

SPORT Filipe Coelho, pas greșit ACASĂ! Universitatea Craiova nu poate trece de trupa lui Daniel Pancu în Superliga

23:12

Acordul de încetare a focului viza vecinnătatea unei zone strategice pentru Israel, iar reproșul premierului – adresat în primul rând Americii lui Trump – era că neglijează grav problemele de securitate ale partenerului său și că ar fi trebuit să țină seama de cele trei „linii roșii” trasate de Cabinetul Netanyahu în ce privește Siria: ținerea la distanță a Iranului și a Hizballahului libanez de Înălțimile Golan, prevenirea stabilirii pe teritoriul Siriei a forțelor militare iraniene și blocarea oricărei tentative a Hizballah de dobândi armament de precizie. În legătură cu acest ultim punct, problemele sunt mai complicate. Pe de o parte, proiectilele trimise de Hizballah asupra Israelului au o precizie din ce în ce mai mare, pe de altă parte există informații că Iranul vrea să construiască sponsorizaților săi din Liban o fabrică de rachete.

Responsabilii de la Ierusalim sunt oricum preocupați de faptul că, după căderea Mosulului și apropiata cucerire orașului Rakka, capitalei Daesh, „golul” lăsat de autotintitulatul Stat Islamic va fi ocupat de iranieni. Semnale în sensul acesta au și fost trimise Casei Albe, sub forma unei amenințări deloc voalate: dacă America nu va împiedica înstăpânirea trupelor Ayatollahului Khamenei în regiune, un conflict deschis israeliano-iranian va fi de neevitat.  

Dacă Washingtonul tace chitic în legătură că îngrijorările  Israelului, șeful diplomației ruse s-a grăbit să-l asigure public pe premierul Netanyahu că țara sa nu e de nimic mai preocupată decât de securitatea Israelului. „Vulpea vine repede…”.