Primăvara începe cu M10. Schimbarea mai așteaptă

Monica Macovei a fost, la primul tur al alegerilor prezidențiale de pe 2 noiembrie, răspunsul și soluția (ca opțiune de vot) unora dintre cei care s-au săturat de mizeria politică și a celor care au vrut să-i încurce planurile lui Victor Ponta. A obținut 4,44%, clasându-se astfel pe locul cinci, fără să aibă un partid în spate sau susținerea vădită a vreunui animal politic.

A devenit aproape un simbol al luptei împotriva sistemului, mare parte din fanii ei fiind adunați de pe rețelele de socializare. Așa că, Monica Macovei și-a făcut speranțe și a lansat, în primă fază o asociație și apoi un partid. M10, sau M la puterea 10, așa cum îi place să-i spună.

ALEGERI Marine Le Pen și Jean-Luc Melenchon, în turul 2 al alegerilor prezidențiale din 2027, potrivit presei franceze

00:25

EXCLUSIV Deputatul PNL Ionuț Stroe susține că în octombrie va începe un nou proces împotriva congresului în care Bolojan a schimbat conducerea partidului

23:23

Numai că acest M10 nu e deloc partid. Nu are structuri, nu are lideri, nu are oratori, aproape că nu are picioare pe pământ. Are, cel mult, oameni cu idei bune. Oameni idealiști care vin și spun „mi-ar plăcea să fie așa”. E un loc care seamănă mai mult a șezătoare, a locantă în care te aduni ca să dezbați chestiuni filozofice, vorbești despre principii, despre cât de bine ar fi dacă. Multe cuvinte mari și frumoase, dar care nu au niciun fel de corespondent în viața reală, cel puțin nu acum. Totul sună bine, dar rămâne doar la nivel idealist. Pentru că în România, la ora actuală, nu prea ai cu cine. Oricât de mult ai vrea, oricât de multe partide s-ar lansa, cu tot felul de viziuni „altfel”, partide „antisistem”, sistemul nu te lasă.

Sistemul e atât de putrezit, încât trebuie schimbat cu totul, iar asta nu se face cu încă un partid lansat peste noapte, dintr-o euforie post-electorală, bazat pe același discurs devenit deja clișeu, care vorbește despre schimbare. Schimbarea nu se poate face în niciun caz cu oameni care s-au mândrit cândva cu sigla PDL și care s-au folosit de ea ca să obțină o (euro)funcție, oameni care se dau intelectuali, dar care, la fiecare apariție publică, îi numesc pe restul „tâmpiți” sau „căcăcioși”.

Schimbarea se poate face de la „firul ierbii”, treptat și necesită mult timp. M-aș fi așteptat, poate, ca Monica Macovei să vorbească mai mult despre lucruri realiste, despre ce poate face în mod real M10, despre ce poate face orice român pentru a-și îmbunătăți traiul și societatea în care locuiește. Da, cu toții ne dorim să nu mai fim sclavii statului, cu toții ne dorim să nu mai alergăm pe la cinci ghișee pentru o foaie, cu toții ne dorim ca economia să duduie și să avem salarii care să ne asigure lejer traiul decent, plus o casă, o mașină și un concediu în străinătate pe an. Cu toții vrem o țară puternică, de care să fim realmente mândri.

Spunea Adrian Papahagi, această „elită” a lumii politice, că el s-a alăturat Monicăi Macovei datorită indignării.

Indignați suntem mulți, iar asta s-a văzut pe 16 noiembrie, la alegerile prezidențiale. Suntem, teoretic, peste 20 milioane de locuitori și circa 18 milioane de alegători. În medie, cam jumătate din electorat votează la alegerile prezidențiale, procentul fiind mult mai mic în cazul celorlalte tipuri de alegeri. Pe 16 noiembrie însă, aproape un milion de români în plus au arătat, mergând la urne, că, deși sunt sătui de mizeriile din jurul lor, își doresc și pot face o schimbare.

De ce Monica Macovei nu s-a adresat chiar acestei categorii de români, inactivii sătui („neam săturat”), dar care chiar pot face ceva? De ce Monica Macovei nu s-a axat pe lucruri simple, lucruri mărunte, dar care chiar se pot face? Stimularea activismului și a simțului civic „la bază” poate duce, ușor-ușor, la adevărata schimbare pe care ne-o dorim cu toții.

Aș fi așteptat un accent mai mare pe creșterea interesului cetățeanului în tot ce înseamnă administrație și chiar politică, pe încercarea de a schimba mentalitatea unei anumite părți din electorat care este, la rândul ei, sclavul găleții electorale, și mai puțin pe stârpirea „tsunami-ului de hoți și de corupți”, o lozincă pe care o auzim de la toți politicienii.

Ceea ce ne-a prezentat duminică Monica Macovei, prin partidul M10, nu este deocamdată decât o utopie, un discurs similar cu cele prezentate de PNL și PSD, un discurs idealist pe care ni-l repetăm de ani de zile, dar în care nu mai crede nimeni.

Monica Macovei a vorbit de lucruri mari, la lansarea acestui partid mic. Dacă ar fi vorbit despre lucruri mici, dar care sunt în realitate mari pentru fiecare individ, startul poate ar fi fost altul. În momentul de față, M10 poate fi însă un refugiu al electoratului sătul, dar încă activ.  M10 nu înseamnă, încă, mediu, modernizare, muncă și merit și în niciun caz „minune”, așa cum a spus Monica Macovei. Dar poate să însemne, cu o schimbare de discurs și viziune, o alternativă axată pe puterea cetățeanului. În definitiv, aleșii, fie ei primari, parlamentari sau președinți, sunt reflexia electoratului. Și, după cum s-a văzut la alegerile din noiembrie, când un milion de români au apărut la urne „de nicăieri”, există un teritoriu electoral unde niciun partid nu a ajuns.