Prostia care doare: „Goy, bye!”

„Goy, bye!” (Pa, ne-evreule/străinule!). Analiști politici, personalități culturale și organizații neguvernamentale din lumea întreagă au fost șocate de un cuvânt care se credea demult uitat: „goy”/”goi”. Inițial, în ebraica biblică, substantivul „goi” (plural „goim”) desemna națiunea, chiar poporul ales (Geneza 18,18). Cu timpul, a căpătat o conotație negativă și s-a referit în mod peiorativ la ne-evreu, la străin.

Pentru marea majoritate a comentatorilor, „Goy, bye!”, referindu-se la naționalistul, antisemitul disimulat Steve Bannon, aflat deseori în conflict cu Jared Kushner, dar și cu ceilalți consilieri, sugerează că în Casa Albă n-ar mai fi rămas decât evrei. De aici la teoriile conspiraționiste (atât de dragi lui Bannon) nu e decât un pas: oculta iudeo(masonică) l-a luat ostatic pe președintele Trump.

Chiar dacă cei de la HuffPo ar fi titrat cu dorința de a bate un „subtil” apropo antisemit, n-au reușit decât să aprindă câteva spirite înguste, iar pe cele elevate să le împingă în ridicol.

Cel mai solid argument că „Goy, bye!” nu e decât o idioțenie e chiar justificarea abisală a redactorului șef al publicației, doamna Lydia Polgreen: „s-a intenționat a fi un omagiu combinat adus limbii idiș și lui Beyonce” (cântăreața are în piesa „Lemonade” versul „boy, bye”).

Titlul din HuffPo e doar demonstrația că nu totdeauna „prostia nu doare”. Deși e greu să nu-mi amintească de geniala constatare „antisemitismul e socialismul imbecililor”. Chiar și cel involuntar.