Pușcăria salvează România. Sau invers

Senatul, la inițiativa unor parlamentari PSD – de ce nu mă miră? – au decis ca bieții oameni care ies din pușcărie să primească din partea statului îmbrăcăminte, medicamente, hrană și transport gratuit. Aleluia, frate! Și nu doar la plecare, ci trei luni de zile! Generos stat mai avem! Aaa!… Vouă trebuie să vă mulțumesc pentru acest gest frumos, că voi, noi, suntem statul. Din banii noștri se dau pomenile, pardon! ajutoarele sociale. Senatorii PSD doar decid cum să cheltuiască bănetul din impozite. Că noi plătim așa ceva, nu ca deținuții.

De-asta vă spun, e un gest de mare mărinimie, să avem grijă de aproapele nostru, chiar dacă aproapele nostru a fost prea aproape de tine, cu mâna lui fix în poșeta ta. Sau prea aproape când ți-a dat cu ranga în cap pentru zece lei amărâți.

RĂZBOI Trump amenință, din nou, Iranul: „Îi vom lovi foarte puternic în această seară și îi vom lovi puternic și mâine”

00:36

FOTO Imagini cu Nicușor Dan și Mirabela Grădinaru pe covorul roșu, la dineul oferit de Emmanuel Macron șefilor de stat și de guvern, la Palatul Élysée

00:16

Să nu săriți acum cu gura, că în loc să le dea pușcăriașilor, statul mai bine ar avea grijă de bolnavii din spitale. Să fim realiști. E dur ce vă spun, dar realist. Bolnavii oricum vor muri, dacă sunt tratați în spitalele noastre, nu? Ce rost are să aruncăm banii pe ei? Statul gândește pragmatic, nu e duios și nostalgic, precum ochii lui Dragnea ațintiți spre Irinuca. E ca ochii lui Dragnea ațintiți spre Iohannis. Îi fixează beregata. Bine, și funcția.

De altfel, deținutul a devenit noul model de cetățean al României centenare. De doi ani de zile, se vorbește doar despre drepturile lui, despre eliberarea lui rapidă, despre norma lui de hrană, despre spațiul și confortul lui. Și acum, iată, și despre banii de drum, hainele, mâncarea și taxiul pentru pușcăriași.

Și ei chiar merită. De ce să-i tot comparăm cu copiii României, de exemplu? Că alocația unui prichindel e uluitor de mică în comparație cu cea pentru un deținut. Dar ce să facă ăla mic cu atâția bani? Să-i cheltuiască pe bomboane, pe jucării, pe jocuri video? Să-și ia hăinuțe și să-i rămână mici? Să mănânce până-l doare burtica?

Nu! Încetați cu comparațiile astea! Pușcăriașul este un adult, un om care are necesități mai mari! El are absolută nevoie la ieșirea din penitenciar de îmbrăcăminte. Păi, dacă merge îmbrăcat la fel, în zonele de unde a fost săltat de Poliție, n-o să bată la ochi? Oamenii n-o să-și închidă prăvăliile, femeile violate nu-l vor recunoaște, cei tâlhăriți nu vor avea coșmaruri? Așa, pușcăriașul se îmbracă în alt fel, nu va atrage atenția. Asta în cazul în care decide să se plimbe prin zone aglomerate, autobuze, mall-uri sau seara, pe lângă blocuri cu biciclete legate pe palier. Sau pe lângă mașini cu cd-playere. Sau oriunde tentația e la fel de mare.

Plus că el are nevoie de hrană. Doar n-o să se întoarcă în pușcărie pentru că a furat o pâine, ca o biată bătrânică arestată și decedată în pușcărie? Și dacă tușește sau – mai rău! – strănută când pândește în ganguri întunecoase? Poate fi auzit, deci are nevoie de medicamente.

Și e absolut normal să-i plătim transportul trei luni după ce îți ia zborul ciripind de la răcoare. Păi, nu i s-au atrofiat mușchii stând? Sau scriind cărți pentru eliberarea înainte de termen? Ce vreți? Să cadă pe jos, pe trotuar, nu vă e milă? Mai ales că-și poate murdări de praf costumul nou primit la plecare.

Să avem, deci grijă de ei, de cei mai buni cetățeni ai statului, fiindcă, știți ce? Nu voi, cei care plecați de frică din țară, ci ei o să ne plătească nouă pensia la bătrânețe. După ce o să ne-o ia de la poștaș, o să ne-o plătească pe băutură, manele și scule noi pentru următorul jaf! Chiar propun altă sărbătoare națională legală: Ziua Porților Deschise în Pușcării! Liberte!