Qatar – „începutul sfârșitului”?

Doar că în Orientul Mijlociu – ăsta-i farmecul lui – lucrurile nu se tranșează niciodată. Mereu, până când cele două tăișuri ale sabiei se apropie de grumaz, mai e loc de tocmeală.

Familiile Al-Saud și Al-Thani se dușmănesc de multă vreme. Putred de bogați, qatarezi au mult mai puține guri de hrănit. Saudiții, dacă uită o lună să-și stipendieze miile de prințișori, riscă de ce se tem mai mult – o lovitură de palat. Dacă de Primăvara Arabă au scăpat, iar poporul mituit a stat cuminte, răbdarea rudelor de sânge albastru are limite.

Și în 2014 Arabia Saudită a încercat să izoleze Qatarul, și-au retras și atunci ambasadele, dar nu aveau girul american.  Astăzi, când America i-a încoronat oficial lideri nu doar ai lumii arabe, ci și ai lumii sunnite (astfel de lumi, am mai spus, sunt simple plăsmuiri, însă în Golf, ca și la Washington în Epoca Trump, cuvintele contează).

POLITICĂ Controverse în CV-ul primarului Capitalei: Ciprian Ciucu a declarat funcția de lector la Universitatea din București, însă UB îl contrazice

11:49

ACTUALITATE Preparatul delicios care vă menține silueta de Sărbători. Care este secretul dezvăluit de Mihaela Bilic

11:45

Qatarul are două mari resurse – petrolul și gazele – și un ciomag politic – Al-Jazeera. Dar n-are nici un interes să se certe cu vecinele din Golf, care, obediente saudiților, se prefac că au descoperit abia acum bunele lor relații cu Iranul (cu care împart exploatarea de gaze) și faptul că sponsorizează la greu și de ani de zile șiiții din Hizballah și sunniții din Hamas.

Ca să înțelegi până la ultimele consecințe gândirea arabilor din Golf trebuie să cunoști bine principiile șahului feeric și ale vânătorii cu șoimi. Ca să înțeleg gândirea lui Donald J. Trump, am încercat să înțeleg „Arta negocierii”. Mi s-a părut un soi de mistagogie a cacealmalei.

Până la concluzii (greu de tras încă), mă gândesc că Departamentul de Stat va trebui să-și modifice site-ul, unde Qatarul e prezentat ca un important partener strategic și fruntaș al contraterorismului, și să reflecteze ce face cu cea mai mare bază militară a sa din Orientul Mijlociu, de pe al cărei aerodrom porneau până ieri atacurile coaliției împotriva ISIS. Strălucitul ambasador al  Emiratelor la Washington, uns cu toate alifiile Orientului, un nou prinț Bandar (despre amândoi trebuie neaparat să vă povestesc) cred că a și identificat locul potrivit pentru baza militară americană pe teritoriul țării sale.

Mă uit la fotografiile Șeicului Tamim bin Hamad Al-Thani stând de vorbă, la Riyahd, cu președintele Donald J. Trump, în urmă cu nici trei săptămâni. Azi, referindu-se la demersurile de izolare a Qatarului, președintele Americii glossează: „Poate că acesta va fi începutul sfârșitului ororii terorismului”. Privit dinspre Golf însă, pare mai degrabă că va fi un început fără sfârșit…